Distopie funcțională, sau cum ar arăta primele 6 luni ale unei crize „transformatoare” în România

LUNA 1: șocul financiar. Dobânzile la împrumuturile României vor crește abrupt (statul devine „mai riscant”). Trezoreria va începe să se împrumute mai greu și mai scump. Cursul valutar va deveni volatil (presiune pe leu). Ministerul Finanțelor va introduce măsuri de urgență, adică înghețare serioasă de cheltuieli. Prin urmare, investițiile publice vor fi încetinite imediat!

LUNA 2: blocaj bugetar parțial. Statul va începe să prioritizeze plățile: salarii, pensii, datorie publică. Asta înseamnă bani mai puțini sau ioc pentru autostrăzi, căi ferate (că și astea se construiesc… etc.), spitale, cotețe de curci (expresie la modă), iar furnizorii statului își vor încasa și mai greu banii, deoarece deja se confruntă cu astfel de întârzieri/anomalii. În aceste condiții, economia privată va simți și mai tare lipsa lichidităților publice.

LUNA 3: intervenție externă (UE / FMI / mecanism de stabilizare). Și acum ustură cu adevărat gluma. Apare un set de „ținte obligatorii”: reducerea deficitului rapid, restructurare companii de stat (să vezi atunci chin, nu cum se mimează acum), reformă fiscală mai dură. Efectul? Vom avea o pierdere de autonomie politică în buget!

LUNA 4: măsuri dure pe buget și salarii. Aici se conturează partea „reală” a reformei forțate. Se vor tăia salarii în sectorul public, vor dispărea tot mai mult sporuri, bonusuri, tichete, vouchere, tot ce are omul pe lângă casă, vor fi dați oameni afară (acum se desființează posturile neocupate), se va umbla la existența fizică a unor agenții/structuri… Va scădea puternic masa salarială publică reală, iar marile piețe publice vor fi zilnic scenele unor manifestări sociale și sindicale foarte cuprinzătoare. O paranteză. Tăierile astea ar putea intra într-o zonă de neconstituționalitate. Daaar, Curtea Constituțională a analizat în trecut tăieri salariale (ex. 2010) și le-a acceptat în context de criză, dar strict condiționat de situația excepțională.

LUNA 5: atunci vom putea spune că se va aplica reforma în companiile de stat. Sub presiunea finanțării vom avea parte de audituri externe, vor fi schimbări de management accelerate, se vor închide entități cu pierderi mari, vor creștere tarife (energie, transport) pentru acoperirea pierderilor. Unde vor duce toate astea? La reduceri de pierderi bugetare structurale și la creșterea costurilor pentru consumatori pe termen scurt (și așa cresc de ne îndoaie…)

LUNA 6: Se va realiza o reorganizare administrativă forțată. Se vor comasa instituții, dar asta nu înseamnă că numărul angajaților va rămâne același, ci 2+2=3. Digitalizarea se va accelera cu adevărat. Se vor simplifica unele fluxuri fiscale pentru o colectare mai rapidă, și autoritatea va traversa o perioadă de centralizare temporară a deciziei bugetare. Statul va deveni mai „strâns” financiar și va exista o mai mică fragmentare administrativă, însă cu fricțiuni semnificative.

CE ESTE DIFERIT FAȚĂ DE CRIZA ACTUALĂ

Acum avem ajustări graduale, negocieri politice (care țipă mai tare), o joacă de-a reforma (uneori se mai nimerește). Ce ne aduce criza „transformatoare”: pierdere de finanțare ușoară; decizii rapide impuse; reforme ne-negociabile; intervenție externă directă. Durere, tati!

CE SE SCHIMBĂ REAL STRUCTURAL (important)

Dacă o astfel de criză persistă, vor apărea 3 schimbări reale: statul va deveni mai mic financiar, companiile de stat vor fi forțate să devină semi-economice, administrarea va deveni mai centralizată și standardizată.

O criză suficient de puternică pentru reforme reale în România ar arăta ca o pierdere a accesului facil la bani, care ar forța statul să se contracte și să se simplifice rapid.

Ce credeți, va trece România prin asta?