Taxa pe pasiune: De ce aș plăti oricât pentru „Groapa” modernă
Un consilier local de la Sectorul 2 a întrebat suporterii dinamoviști dacă sunt de acord să plătească între 1.000 și 1.500 de lei pentru viitorul stadion din „Groapă”, menționând că răspunsurile vor fi, probabil, nuanțate. De aici a început o așa-numită „dezbatere” despre faptul că se investește prea mult în stadioane în loc să se construiască spitale, creșe, grădinițe etc.
De exemplu, jurnalistul sportiv Dan Udrea a scris un articol în care a arătat că România se află într-un dezechilibru major pentru că în ultimii 15 ani s-au construit peste 10 stadioane noi din bani publici, în timp ce spitalele noi ridicate de la zero sunt doar trei, multe dintre cele existente fiind vechi, nesigure și insuficient dotate.
Interesantă abordarea dar mi se pare absurd să reducem nevoile unei societăți doar la spitale, transport, educație și încălzire.
O comunitate precum cea din București sau alte orașe mari ale țării a depășit deja nevoile primare. Are nevoie și de timp liber, iar parcul sportiv de pe Șoseaua Ștefan cel Mare este perfect pentru asta. Va fi cea mai complexă bază sportivă, cu un teren imens pentru sportul de masă și pentru activități în aer liber, inclusiv relaxare „cu folos”. Investițiile trebuie să se facă în toate domeniile, dar nu putem bloca unele proiecte doar pentru că altele nu sunt gata sau nici măcar nu au fost demarate.
Sănătatea se tratează în spital, dar se întreține pe pista de alergare din parc, inclusiv în viitoarea arhitectură a parcului sportiv Dinamo. Sunt oameni care nu vor călca niciodată într-un spital pentru că știu să-și gestioneze viața. Ce facem cu ei? Țara are și oameni sănătoși.
Mai există și critica legată de investiția publică pentru un club privat. Păi nu se discută de ani buni că statul trebuie să asigure infrastructura necesară pentru desfășurarea activităților sportive în bune condiții? ca să folosesc un clișeu străvechi. Copilul care va alerga prin parc, pe pista de atletism, sau care își va construi idoli în arena sportivă, nu se gândește la banii publici. Explică-i asta…
Acum să răspund întrebării consilierului USR — na că mi-a scăpat numele partidului — și o voi face nuanțat, așa cum a spus el: ca locuitor al Sectorului 2 și ca dinamovist, voi plăti orice sumă este necesară pentru construcția acelei arene (care va include, printre altele, heliportul pentru Spitalul de Urgență — iată unde se regăsește sănătatea!). S-a întâmplat să corespund criteriilor respective, dar aș fi răspuns la fel dacă era vorba de Ghencea, Giulești sau orice altă arenă din țară.
Mai ies în față pentru a contracara și alte nedumeriri ce pot apărea în spațiul public, sau care poate au apărut. Agenția Națională de Sport finanțează programe și federații, nu construiește parcuri urbane. Ministerul Afacerilor Interne deține terenul, dar nu dezvoltă infrastructură pentru comunitate. Primăria Sectorului 2 are drept legal să investească în baze sportive locale. Beneficiarii principali rămân locuitorii Sectorului 2, dar, datorită infrastructurii foarte dezvoltate (metrou, STB), este loc pentru oricine. Avem numeroase exemple similare: parcuri mari, săli de spectacole sau spitale sunt folosite și de oameni din afara zonei, dar rămân investiții locale. Majorarea impozitelor, așa cum se preconizează de la 1 ianuarie, nu este o taxă pentru stadion, ci o ajustare generală a bugetului local, cauzată de inflație și creșterea costurilor administrative. Stadionul este doar o parte din cheltuieli multianuale. Oprirea investițiilor centrale nu interzice proiectele locale, legale și justificate pentru comunitate. Statul și autoritatea locală nu construiesc pentru profit, ci pentru infrastructură urbană și sportul de masă. Aceeași logică se aplică drumurilor, sălilor polivalente sau teatrelor.