Patriotevelionul poporului: ce-am văzut și ce-am crezut

Nu știm când a apărut. Nu știm cine l-a licențiat. Nu știm nici măcar dacă are sediu fizic sau emite dintr-un subsol ideologic încălzit cu resentiment. Știm doar atât: în noaptea de Revelion, între două piftii și un pahar de vin ghiurghiuliu, am nimerit pe România Poporului. Și n-am mai putut pleca.

E genul de canal care nu apare în grilă, dar îți apare în cap.
Un post care nu se caută, ci te găsește.

Decorul: kitsch patriotic cu inserții cosmice

Platoul e decorat cu tricolorul în toate stările de agregare: pânză, plastic, LED, confetti. În fundal, o machetă a Carpaților, din polistiren, peste care cade o ninsoare artificială făcută din ceva ce seamănă suspect de mult cu spumă de ras ieftină.

Deasupra, un ecran uriaș rulează în buclă:
„ROMÂNIA SE TREZEȘTE ÎN 2026!!!”
cu trei semne de exclamare, pentru că unul singur ar fi prea puțin convingător.

Prezentatorii: Chercheluș Pleașcă și Piți Poancă

Chercheluș Pleașcă intră primul. Costum lucios, cravată cu motive dacice și un zâmbet de om care știe ceva grav, dar nu e sigur ce. Vorbește apăsat, sacadat, ca și cum fiecare propoziție ar fi o dezvăluire istorică.

— Dragi români adevărați, începe el, în noaptea asta nu sărbătorim anul nou. Sărbătorim faptul că n-am fost învinși!

Piți Poancă, co-prezentatoarea, apare cu un decolteu strategic și o cocardă tricoloră prinsă de inimă. Zâmbește patriotic și dă din cap la fiecare frază a lui Chercheluș, ca un metronom al aprobării naționale.

— Exact, Chercheluș, spune ea. Și avem un program extraordinar, pentru românii care gândesc cu sufletul, nu cu telecomanda.

Momentul muzical: Aurica Țuică

Intră Aurica Țuică, îmbrăcată într-o ie stilizată, cu paiete aurii și bocanci militari. Cântă o piesă intitulată:

„Să ne dea Europa banii înapoi”

Refrenul e simplu, repetitiv, ușor de ținut minte chiar și după al treilea pahar:

Noi muncim, ei ne fură,
Dar poporul nu se-ndură!

Publicul din platou — o selecție atentă de oameni cu priviri intense — aplaudă în contratimp. Cineva plânge discret.

Rubrica de „analiză”: Mămălin Grișan

Apare Mămălin Grișan, „analist geopopular”. Are o tablă în spate, pe care sunt desenate săgeți, cercuri și cuvântul „SISTEM” scris de șapte ori.

— Uitați-vă aici, spune el, arătând spre nimic anume. Totul e legat. Revelionul, pandemia, frigiderul gol și faptul că ninge în ianuarie.

Explică, pe îndelete, că trebuie să fim atenți dacă plecăm la drum lung, fiindcă Pământul e plat și nu se sfârșește niciodată. Demonstrează și că Anul Nou este o invenție occidentală menită să ne destabilizeze calendarul strămoșesc. Propune, în aplauze, revenirea la „Anul Dacic 7523”.

Între timp, cântă, cu o voce de călugăr scopit. Niște chestii, cu un brad care trebuie împodobit. Asistența e în delir, lumea se împodobește de zor.

Intermezzo comic: Mermelionul

Momentul culminant: Mermelionul. Un colaj de „glume” reciclate, strigate, explicate și reluate, pentru ca nimeni să nu rateze sensul.

Chercheluș râde înainte de poantă.
Piți Poancă râde după.
Publicul râde, pe bani.

O glumă durează aproximativ șapte minute, pentru că trebuie să fie clară pentru toată lumea.

Invitat-surpriză: Extraterestrul patriot

Într-un moment de maximă tensiune, Chercheluș anunță:

— Avem dovezi! Chiar dovezi!

Intră un personaj în costum verde, cu antene, prezentat drept „expert intergalactic”. La o privire mai atentă, seamănă cu senatorul Flanel Zefir, de la MSD. Confirmă că extratereștrii urmăresc România de mii de ani, fiindcă „avem o vibrație specială”. Publicul e extaziat. Misterul licenței canalului pare, brusc, rezolvat.

Momentele speciale care au făcut Patriotevelionul… inevitabil

Urările internaționale: președintele din Belenghezuela salută poporul român neînfrânt

La ora 22:47, Chercheluș Pleașcă ridică brusc degetul arătător, semn că urmează ceva „istoric”.

— Dragi români, iată dovada că România nu e singură! Avem legături strategice pe toate continentele!

Pe ecran apare președintele din Belenghezuela, o figură tropicală, cu mustață revoluționară și uniformă cu epoleți aurii. În spatele lui, palmieri, un portret supradimensionat al propriei persoane și o orchestră care bate într-un ritm suspect de vesel.

— Popor român neînfrânt de veacuri, începe el, vă salut din Belenghezuela, patria libertății absolute și a dansului ca formă de guvernare!

În timp ce transmite urările de Anul Nou, președintele buricește un dans tradițional belenghezuelez, un fel de samba cu mișcări ample de șold, perfect sincronizate cu mesajul despre suveranitate, petrol și prietenie eternă.

Piți Poancă comentează grav:
— Uitați-vă ce respect ne poartă lumea liberă!

Publicul aplaudă, cineva strigă „Să trăiască!”, fără să fie foarte sigur cine.

Mesajul Hipnotizatorului Suprem: Pelin Fleorgescu intră în transă cu poporul

După o pauză publicitară cu ceaiuri dacice și plasturi anti-sistem, urmează momentul de adâncime spirituală.

Pe ecran apare Pelin Fleorgescu, autointitulat Hipnotizator Suprem, recent „neînțeles” de justiție și propus pentru câțiva ani de pușcărie de niște procurori evident spălați pe creier.

Mălin privește fix în cameră. Nu clipește.

— Români… respirați… spune el lent.
— Sunteți liberi… dar nu știți încă…

Urmează un discurs de 12 minute despre cum Anul Nou trebuie primit „cu mintea deschisă și portofelul închis”, despre vibrațiile tricolorului și despre cum gândirea critică provoacă dureri de cap inutile.

Chercheluș Pleașcă șoptește:
— Ce spune omul ăsta… nu se învață în școli.

O doamnă din public adoarme fericită.

Momentul Divin: Dumnezeu intră LIVE cu poporul român

Exact când credeai că s-a atins plafonul, se întâmplă imposibilul transmis în direct.

Un efect sonor de tunet. Lumina scade. Pe ecran apare o ceață aurie. Piți Poancă își face cruce, dar discret, ca să nu pară exagerată.

— Dragi români, se aude o voce gravă, cu ecou bine reglat din mixer.
— Vă vorbesc direct. Fără intermediari.

Este Dumnezeu. LIVE. Pe România Poporului.

El îi îndeamnă pe români:
— Să nu se lase abduși de extratereștrii reptilieni.
— Să continue lupta seculară pentru neatârnare.
— Să cinstească jertfa strămoșească și să nu creadă tot ce văd pe alte canale.

Publicul plânge. Cineva cade în genunchi. Un bătrân strigă: „Așa, Doamne!”

Chercheluș încheie:
— Ați auzit, dragi români. E clar.

Momentul folcloric suprem: Frații Pungă — tată, fiu și mătușă

După atâta gravitate cosmică, era nevoie de muzică adevărată.

Intră pe scenă Frații Pungă:

• tatăl – cu mustață serioasă și acordeon,
• fiul – cu tricou cu lup dacic și chitară electrică dezacordată,
• mătușa – îmbrăcată complet în negru, cu o voce care pare că vine dintr-un sat care nu mai există pe hartă.

Cântă hit după hit:

„Balada lui Pârțea Haiducul” – publicul cântă refrenul fără să știe strofele.
„Requiem pentru Moșmoacă – eroina de la Plăpânzei” – piesă lentă, dramatică, cu lacrimi, pumni strânși și priviri în tavan.

Dansul din platou e total: un amestec de horă, balans instinctiv și mișcări libere, neînfrânte de ritm. Bucuria românească e acolo, brută, nefiltrată, sinceră în felul ei.

Piți Poancă exclamă:
— Asta e România adevărată!

Aproape de finalul apoteotic

La miezul nopții, toți invitații se adună pe scenă:
președintele din Belenghezuela încă transpirat,
Mălin Fleorgescu cu privirea fixă,
Frații Pungă în plin refren,
iar Dumnezeu… discret retras în ceață.

Chercheluș Pleașcă strigă peste muzică:
— La mulți ani, popor român! Țineți-vă tari!

E haos. E zgomot. E exaltare.
E Patriotevelionul poporului.

Un spectacol care nu se uită, pentru că, din păcate, se repetă.

Numărătoarea inversă

Cu zece secunde înainte de miezul nopții, toată lumea se ridică în picioare. Se cântă imnul — nu până la capăt, doar strofa „care ne place”.

La „zero”, Chercheluș strigă:

— La mulți ani, popor român neînfrânt!
Piți completează:
— Și să ne fie anul exact așa cum gândim!

Ecranul se umple de confetti tricolore, iar Aurica Țuică revine pentru un bis cu „Noi nu ne vindem țara, o ținem pe canapea”.

Ce-am înțeles noi

Patriotevelionul poporului nu e un program. E o stare.
Un amestec de revoltă, kitsch, nostalgie și certitudini tari spuse tare.
Un Curvelion politic, în care râsul nu vindecă, ci amorțește.
În care totul e zgomotos, ca să nu se audă întrebările.

Am schimbat canalul, într-un final.
Dar senzația a rămas. Eram mesmerizat!

Pentru că România Poporului nu e doar un post de televiziune.
E o idee care emite nonstop, se multiplică singură și nu mai are nevoie de licență.