Marele jaf venezuelean, un colos petrolier cândva măreț, acum trecut prin vremuri grele

Venezuela, odinioară unul dintre pilonii industriei petroliere mondiale, se află astăzi într-o situație paradoxală: deși deține cele mai mari rezerve de petrol dovedite de pe planetă, producția sa este la niveluri istorice scăzute. Este un „colos petrolier” care se zbate să supraviețuiască într-un context marcat de criză economică, infrastructură învechită și tensiuni geopolitice.

Paradoxul venezuelean

Țara sud-americană dispune de peste 300 de miliarde de barili de petrol, echivalentul rezervelor combinate ale Arabiei Saudite și Statelor Unite și aproape o cincime din totalul mondial. Cele mai importante zăcăminte se află în faja petrolieră a Orinoco, care, deși intactă din punct de vedere fizic, nu mai funcționează la capacitate maximă.

Producția actuală este de aproximativ un milion de barili pe zi, aproximativ o treime din ceea ce extrăgea țara în anii ’90. Comparativ, SUA produce aproape 13 milioane de barili pe zi, Arabia Saudită aproape 10 milioane, iar Rusia și Iranul peste 9, respectiv 3,5 milioane. Cauzele declinului sunt multiple: investiții insuficiente, dificultăți în aprovizionarea cu aditivi și echipamente, dar și uzura tehnologică a infrastructurii extractive, conform El Pais.

Importanța petrolului venezuelean

Petrolul venezuelean se remarcă prin caracterul greu și acid, fiind indispensabil pentru producția de asfalt și, mai ales, de motorină. Aceasta a contribuit, alături de embargouri și sancțiuni occidentale asupra Rusiei, la creșterea prețurilor internaționale ale combustibililor.

China reprezintă principalul client, iar în Venezuela operează o singură companie americană, Chevron, care a revenit anul trecut. Istoric, rafinăriile americane au folosit petrolul venezuelean pentru a-l amesteca cu producția proprie, mai ușoară.

Factorul timp și perspectivele de redresare

Experții citați de El Pais avertizează că redresarea industriei petroliere din Venezuela nu va fi rapidă. Gonzalo Escribano, cercetător principal la Real Instituto Elcano, subliniază dificultatea accesului și costul ridicat al extracției în faja Orinoco, în timp ce Jorge León, vicepreședinte la Rystad Energy, estimează că ar fi nevoie de cinci până la opt ani pentru ca producția să revină la niveluri semnificative.

Stabilitatea politică și condițiile externe vor influența decisiv această evoluție. Un eventual acord cu administrația americană ar putea impulsiona investițiile și creșterea producției, însă un vid de putere sau instabilitate politică ar agrava declinul.

Resurse dincolo de petrol

Venezuela nu este doar petrol. Arcul Minier al Orinoco adăpostește zăcăminte masive de aur, exploatate adesea ilegal, precum și coltan și alte pământuri rare esențiale pentru tehnologia modernă. Gazul natural reprezintă o altă resursă subexploatată, cu potențial de hub energetic regional.

Aceste resurse atrag interes internațional nu doar pentru exploatare, ci și pentru serviciile tehnologice și infrastructura necesară recuperării lor.

Impactul uman și ecologic

Exploatarea resurselor a lăsat urme adânci: scurgerile de petrol din Lacul Maracaibo și mineritul ilegal în Amazon au generat daune ecologice majore. În paralel, economia prăbușită a forțat milioane de venezueleni să emigreze, iar redresarea industriei ar putea reprezenta o șansă de stabilizare economică și socială.

Venezuela rămâne o „comoară blestemată”. Potențialul său uriaș de resurse naturale se lovește de realități tehnice, politice și economice complexe. Într-o lume aflată în tranziție energetică, cu cerere de combustibili fosili în scădere, șansele ca aceste bogății să fie valorificate rapid sunt reduse. Între timp, țara continuă să fie un actor geopolitic de interes major, dar cu provocări uriașe de depășit.