Plafonarea bogatului, disperarea săracului: de ce subvenționăm vilele, în timp ce apartamentele sociale rămân în beznă?

În orice țară civilizată, există o regulă nescrisă: persoanele aflate în dificultate economică nu trebuie lăsate în frig sau întuneric. În România, însă, realitatea arată că această protecție socială este limitată, în timp ce alte state europene, precum Grecia, aplică politici mult mai robuste în sprijinul celor vulnerabili.

Un test simplu poate evalua adevărata dimensiune a protecției sociale: nu contează cât de mari sunt prețurile la energie, ci cât din venitul unei persoane sărace este acoperit de stat pentru plata facturilor la gaze și electricitate.

O analiză făcută de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă arată că datele comparate între Grecia și România relevă diferențe majore. În Grecia, indemnizația socială minimă este de aproximativ 9.600 de euro pe an, iar costurile medii anuale pentru gaze și electricitate se ridică la circa 1.800 de euro. Statul elen intervine astfel încât consumatorii vulnerabili pot primi ajutor care acoperă până la 100% din aceste costuri. În practică, un cetățean grec cu venit minim nu se confruntă cu dilema de a alege între hrană și încălzire.

În România, situația este inversă. O persoană singură cu indemnizație socială minimă trăiește cu aproximativ 1.281 de lei pe lună (aproximativ 3.000 de euro pe an). Facturile anuale la gaze și electricitate pentru un apartament cu două camere ajung la circa 1.257 de euro. Ajutorul efectiv oferit de stat pentru această categorie de consumatori este de doar 150 de euro pe an, adică aproximativ 12% din factura totală. Restul de aproape 1.100 de euro trebuie acoperit dintr-un venit anual de 3.000 de euro, ceea ce înseamnă că o persoană cu venit minim ajunge să cheltuie peste o treime din venit doar pe energie.

10:21, 14.01.2026 • Energie

Un mare proiect energetic în care România este implicată, la un pas de colaps: Investitorii îi întorc spatele

14:45, 16.12.2025 • ECONOMIE

România, economia în care vecinii își construiesc viitorul

Politica guvernamentală de „plafonare a prețurilor” se concentrează, în realitate, pe protecția consumatorilor majoritari, care nu se află în dificultate economică. Prețul plafonat este adesea apropiat de prețul din piață, iar ajutorul efectiv pentru cei vulnerabili rămâne simbolic. Practic, plafonarea nu protejează săracii, ci contribuie mai degrabă la stabilitatea bugetară și la beneficiul consumatorilor cu venituri medii și mari.