„Ceață contabilă” de 36 de milioane de lei la „C.I. Parhon”: Cum a funcționat cel mai mare institut de endocrinologie cu registrele vraiște

O radiografie explozivă realizată de Curtea de Conturi a scos la lumină la iveală un dezastru administrativ la unul dintre cele mai prestigioase institute medicale din țară. Cu o gaură de peste 36 de milioane de lei între actele contabile, achiziții „invizibile” făcute pe sub mână și aparatură medicală de urgență care figurează în secții, dar nu și în inventar, Institutul „C.I. Parhon” a funcționat cu motoarele de control complet oprite. Raportul auditorilor descrie un sistem măcinat de improvizație, unde transparența a fost amânată și cu 300 de zile, iar garanțiile de bună execuție au fost pur și simplu ignorate, lăsând banii publici la mâna norocului.

Haos în planificarea și execuția achizițiilor publice

Auditarea modului în care Institutul „C.I. Parhon” a gestionat achizițiile de materiale sanitare, dezinfectanți și medicamente în perioada 2023-2024 a dezvăluit un sistem marcat de improvizație și nerespectarea cronologiei legale. Deficiențele încep de la faza de proiectare a bugetului și se extind până la finalizarea contractelor.

Deficiențe majore în elaborarea Programului Anual al Achizițiilor Publice (PAAP)

Conform legii, PAAP trebuie să fie instrumentul de bază prin care o instituție își planifică resursele. La Institutul „C.I. Parhon”, acesta a fost tratat ca un document formal, completat retroactiv sau incomplet.

În loc să finalizeze planificarea în trimestrul IV al anului precedent, institutul a aprobat formele inițiale ale PAAP abia în lunile ianuarie și februarie ale anului în curs.

Auditorii au constatat că programele pentru anii 2023 și 2024 nu au utilizat macheta prevăzută de lege. Din documente au lipsit date critice precum: codurile CPV detaliate, valoarea estimată corectă, procedura de atribuire aleasă, modalitatea de derulare (online/offline) și persoana responsabilă pentru fiecare achiziție în parte.

Raportul menționează că nu toate achizițiile au fost incluse în PAAP. Un exemplu citat este achiziția de mănuși chirurgicale din iulie 2023 (8.960 lei), realizată fără a fi prevăzută în planul oficial. De asemenea, pentru anul 2024, a lipsit complet anexa privind achizițiile directe.

Întârzieri sistematice în raportarea către SEAP și lipsa transparenței

Transparența utilizării banului public a fost grav afectată de modul în care institutul a raportat finalizarea contractelor. Depășirea termenului legal de 30 de zile pentru publicarea anunțurilor de atribuire nu a fost o excepție, ci o practică.

„S-au constatat depășiri ale termenului legal de publicare a anunțurilor de atribuire, în unele cazuri cu 309 zile, respectiv 270 de zile peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.”

Această practică a făcut imposibilă monitorizarea în timp real a cheltuielilor de către organismele de control sau societatea civilă, creând un vid de informație asupra modului în care au fost atribuite contractele.

Vulnerabilizarea instituției prin neconstituirea garanțiilor

O altă abatere gravă de la normele de siguranță financiară a fost renunțarea nejustificată la instrumentele de protecție împotriva neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către furnizori.

În cazul contractelor atribuite prin procedura de „negociere fără publicare prealabilă”, institutul nu a solicitat furnizorilor constituirea garanțiilor legale. Aceasta înseamnă că, în cazul în care un furnizor nu ar fi livrat medicamentele sau materialele necesare, spitalul nu ar fi avut nicio pârghie financiară imediată pentru recuperarea prejudiciului.

Managementul defectuos al dosarului de achiziție

Dincolo de faza de licitație, gestionarea administrativă a contractelor a fost defectuoasă. Institutul nu a emis documente care să ateste dacă furnizorii și-au îndeplinit obligațiile la timp și conform standardelor de calitate, documente esențiale pentru a permite sau restricționa participarea acelor firme la licitații viitoare.

S-a constatat că la dosarele de achiziție publică nu se regăseau întotdeauna contractele în original, ci doar copii, încălcându-se normele de arhivare și control.

Toate aceste elemente cumulate au condus la concluzia că procesul de achiziție la Institutul „C.I. Parhon” s-a desfășurat în afara cadrului de rigoare impus de legislația națională și europeană.

Denaturări financiare de ordinul milioanelor de lei

Dacă în zona achizițiilor problemele sunt de natură procedurală, secțiunea financiară a raportului dezvăluie o vulnerabilitate sistemică: Institutul „C.I. Parhon” a pierdut capacitatea de a reflecta fidel realitatea economică în documentele sale contabile. Această „ceață financiară” împiedică orice formă de monitorizare riguroasă a banului public.

Discrepanța colosală: 36,7 milioane de lei „în aer”

Cea mai gravă constatare a auditorilor privește lipsa de corelare între registrele contabile. În termeni simpli, ceea ce figura în actele generale (evidența sintetică) nu corespundea deloc cu detalierea pe fiecare furnizor în parte (evidența analitică).

„S-au identificat diferențe de 36.726.204 lei între evidența sintetică și cea analitică a furnizorilor, precum și solduri atipice neclarificate în valoare de 938.011 lei.”

Această diferență de peste 36 de milioane de lei nu este doar o eroare de calcul, ci o dovadă a colapsului sistemului de raportare. Fără o corespondență exactă între aceste două tipuri de evidențe, conducerea institutului nu poate ști cu certitudine cât datorează, cui datorează și dacă plățile efectuate sunt corect descărcate din gestiune.

Plăți nelegale din erori fiscale: Taxe achitate fără temei

Auditul a scos la iveală faptul că institutul a efectuat plăți către furnizori care includ sume pe care statul nu trebuia să le încaseze sau să le plătească. Din cauza unei aplicări defectuoase a legislației fiscale privind materialele sanitare, bugetul instituției a fost prejudiciat prin plata necuvenită a TVA-ului.

„S-a constatat majorarea nelegală a plăților cu suma de 6.127 lei, reprezentând TVA achitat pentru materiale sanitare care, conform legii, beneficiau de scutire.”

Deși suma pare mică în comparație cu milioanele din registre, ea indică o lipsă de competență în verificarea facturilor înainte de plată, demonstrând că procesul de lichidare și ordonanțare a cheltuielilor este unul pur formal.

Raportarea nereală a datoriilor și arieratelor

Consecința directă a acestor erori contabile este dezinformarea autorităților centrale (Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor). Institutul a raportat date care nu reflectau realitatea plăților restante, ceea ce a dus la o imagine distorsionată a sănătății financiare a entității.

S-au identificat facturi storno în valoare de 10.662 lei care nu au fost înregistrate, menținând artificial datoriile la un nivel ridicat în acte, deși în realitate ele scăzuseră.

Existența acelor solduri de 938.011 lei care nu pot fi explicate prin operațiuni economice reale ridică suspiciuni asupra modului în care au fost „închise” anumite conturi de-a lungul timpului.

Consecințe asupra procesului decizional

Efectul cel mai periculos al acestor denaturări este imposibilitatea luării unor decizii manageriale corecte. Când evidența contabilă prezintă erori de asemenea magnitudine, orice planificare bugetară viitoare devine compromisă. Curtea de Conturi a solicitat de urgență „reconcilierea soldurilor”, proces care va presupune o muncă de verificare „factură cu factură” pentru a restabili adevărul patrimonial al Institutului „C.I. Parhon”.

Gestiunea defectuoasă a stocurilor și patrimoniului

Auditul a scos la iveală faptul că Institutul „C.I. Parhon” nu deține un control riguros asupra bunurilor sale, de la materiale sanitare de consum până la echipamente medicale vitale. Producerea și circulația documentelor de gestiune au fost marcate de neglijență, ceea ce a dus la raportări eronate ale patrimoniului.

Inventarierea anuală, care ar trebui să fie cel mai important instrument de verificare a patrimoniului, a fost realizată superficial. Auditorii au constatat că procesele-verbale rezultate nu au fost aprobate de managerul instituției, lipsindu-le astfel forța juridică și administrativă.

În secțiile spitalului au fost identificate fizic aparate de urgență care nu figurau în listele de inventar. Această omisiune indică faptul că instituția nu știe exact ce echipamente deține și unde sunt localizate acestea.

Neînregistrarea unor facturi „storno” în valoare de 10.662 lei a menținut artificial nivelul datoriilor către furnizori. Practic, spitalul a raportat că datorează bani pe care, în realitate, nu îi mai datora în urma returnărilor sau rectificărilor de preț.

Procedura de recepție, menită să garanteze că spitalul primește exact ceea ce a plătit, a fost viciată.Notele de Intrare-Recepție (NIR) au fost întocmite cu întârzieri semnificative sau au fost lipsite de semnăturile membrilor comisiei de recepție. Fără aceste semnături, nu există nicio dovadă legală că materialele sanitare sau medicamentele primite au fost verificate din punct de vedere calitativ înainte de a fi utilizate pe pacienți.

Eșecul controlului intern și al guvernanței

Această secțiune a raportului este, probabil, cea mai gravă din perspectiva managementului, deoarece indică faptul că mecanismele de „auto-curățare” și supraveghere ale institutului au fost neutralizate.

Curtea de Conturi a identificat o discrepanță majoră între ceea ce raporta conducerea institutului și realitatea constatată de auditori. Deși institutul declara oficial că sistemul de control intern este conform, realitatea era opusă:

„Autoevaluarea sistemului de control intern a fost făcută formal, multe standarde fiind neimplementate, deși erau raportate ca atare către Ministerul Sănătății.”

Absența „paznicului” intern: Auditul și CFPP

Controlul Financiar Preventiv Propriu (CFPP), care are rolul de a opri orice plată suspectă sau ilegală, a funcționat defectuos. S-a constatat că viza a fost acordată pentru operațiuni care încălcau legea, iar multe rapoarte CFPP nu au putut fi găsite în original la sediul instituției.

Postul de auditor intern a fost lăsat vacant pe perioade lungi, iar puținele rapoarte întocmite nu au fost supuse aprobării managerului, ceea ce le-a anulat orice efect de corecție.

Diluarea responsabilității în Resurse Umane

Neregulile au fost favorizate și de o structură organizatorică învechită. Fișele de post ale angajaților nu au fost actualizate pentru a reflecta noua organigramă și, mai important, nu conțineau obiective SMART (Specifice, Măsurabile, Abordabile, Relevante și cu Termen).

În absența unor responsabilități clare și a unor termene precise, nicio persoană din cadrul institutului nu a putut fi trasă la răspundere pentru erorile de calcul, întârzierile de raportare în SEAP sau haosul din contabilitate.

În esență, raportul descrie o instituție care a funcționat cu „motoarele” de control oprite, bazându-se pe o raportare formală care masca, în fața autorităților superioare, o gestiune profund defectuoasă a resurselor publice.

Termene pentru remediere

În urma acestor constatări, Curtea de Conturi a dispus o listă lungă de măsuri obligatorii. Conducerea Institutului „C.I. Parhon” are obligația de a stabili întinderea prejudiciilor acolo unde este cazul și de a recupera sumele plătite nelegal.

Termenul final pentru implementarea majorității recomandărilor (recorelarea contabilității, actualizarea procedurilor de achiziții și reorganizarea auditului intern) a fost stabilit pentru data de 30.06.2026. Până atunci, entitatea rămâne sub supravegherea autorităților de control, având obligația de a raporta periodic progresele făcute pentru intrarea în legalitate.