M-am uitat pe lista echipelor care s-au calificat la Campionatul Mondial de Fotbal și am apelat la niște calmante imaginare. E un adevărat curs de geografie, o lecție din care sigur nu vom învăța nimic. Capul Verde, Haiti, Panama, Curaçao… Curaçao! Hai, zi repede unde se află și care e capitala?
S-a democratizat fotbalul mondial, cu o singură excepție: România. Aici trăim dictatura neamprostiei, dictatura miilor de academii care nu produc nimic, dictatura eternilor lideri de la Ligă și Federație, dictatura „domnului profesor”, care ori e praf la materia fotbal, ori e supus, dictatura părintelui de la gard, a părintelui care cotizează ca ăsta micu’ să intre în echipă, deși nu e bun nici măcar de rezervă…
Avem peste 5 milioane de români plecați în afară. La un asemenea potențial uman, nu întrezărim decât niște nume firave, gen Rațiu, Drăgușin, Andone și alți câțiva care au refuzat România, pentru că România e doar țara părinților, nu a lor…
Vom mai urmări încă un Mondial de la televizor. Dar vom avea ce vedea: Uzbekistan, Qatar, Iran, Noua Zeelandă (sportul greșit). Vom juca țurca cu ungurii, frați de năpastă și de chin!