Raport dur pentru România: Justiție capturată, corupți scăpați prin prescripție și o democrație de fațadă

România continuă să se confrunte cu probleme majore în ceea ce privește statul de drept, iar situația este descrisă în mod detaliat în Liberties Rule of Law Report 2026, cel de-al șaptelea raport anual al organizației non-guvernamentale Civil Liberties Union for Europe (Liberties) privind starea statului de drept în Uniunea Europeană. Raportul dedicat României, realizat cu sprijinul organizației naționale APADOR-CH, oferă o imagine detaliată a unui context politic, judiciar și social marcat de stagnare, conflicte instituționale și presiuni asupra societății civile și a presei.

România – un „regim hibrid”

Conform evaluării Economist Intelligence Unit, România este clasificată drept «regim hibrid», din cauza problemelor persistente în echilibrul puterilor, a politicizării sistemului judiciar și a dificultăților în aplicarea statului de drept. Raportul Liberties subliniază că, deși instituțiile democratice nu au suferit o prăbușire bruscă, obstacolele structurale – în special în domeniul justiției, transparenței, libertății presei și responsabilității – rămân prezente.

În 2025, în România au apărut tensiuni semnificative cauzate de scăderea încrederii în justiție, de presiuni tot mai mari asupra organizațiilor civice și mass-media și de criza prescrierii cauzelor majore de corupție, care a consolidat percepția că cei aflați la putere pot evita responsabilitatea. Ancheta jurnalistică „Justiție capturată”, realizată de Recorder, a scos în evidență disfuncționalități precum schimbări frecvente în componența completelor de judecată, amânări repetate și întârzieri care au accentuat percepția unei justiții „capturate”.

Sistemul judiciar: între insuficiență de resurse și conflicte instituționale

Raportul evidențiază o criză structurală în sistemul judiciar:

• Lipsa de personal este critică: aproximativ 15% dintre posturile de judecători sunt vacante, ceea ce înseamnă 751 de posturi neocupate la nivel național.
• Volumul de cazuri este uriaș: 3,6 milioane de dosare în 2025, plasând România pe primul loc în UE ca volum de muncă judiciară.
• Procedurile interne sunt centralizate și percepute ca lipsite de transparență, iar mecanismele disciplinare pot fi folosite ca instrument de presiune asupra magistraților.

Mai mult, tensiunile între Curtea Constituțională și instanțele naționale privind primatul dreptului UE adaugă incertitudine juridică, iar articolul 148(2) al Constituției, care subliniază că dreptul european prevalează doar asupra legislației naționale, nu asupra Constituției, complică și mai mult situația.

Corupția și transparența: pași mărunți și regres

În domeniul combaterii corupției, evoluția României a fost, potrivit raportului, caracterizată de stagnare. Modificările frecvente ale cadrului legislativ pentru investigarea magistraților, de la Direcția Națională Anticorupție la Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) și înapoi, au generat instabilitate, nu reformă.

Decizia Curții Constituționale din mai 2025 privind declarațiile de avere, care a eliminat obligația de a declara bunurile soților, a redus accesul public la informații esențiale pentru responsabilitate. Problema prescrierii cauzelor rămâne o rană deschisă: după decizia CCR nr. 297/2018, Parlamentul nu a modificat legislația în termenul legal, ceea ce a permis ca multe dosare de corupție să fie închise din lipsă de termen legal.

Mass-media și libertatea presei în România

Mediul mass-media din România în 2025 se caracterizează prin stagnare și vulnerabilități sistemice. Deși există un cadru legal pentru reglementarea mass-mediei, implementarea sa rămâne slabă, rezultând într-o proprietate media opacă, interferențe politice și încredere publică în scădere. România nu a implementat încă nicio prevedere a Regulamentului European privind Libertatea Mass-Mediei (EMFA) în legislația națională. Deși Regulamentul a intrat în vigoare în august 2025 și Ministerul Culturii a declarat intenția de a armoniza legislația până în 2026, la sfârșitul anului nu s-au înregistrat progrese legislative concrete.

Influența politică continuă să afecteze atât media publică, cât și cea privată. Finanțarea politică netransparentă și politizarea organismelor de reglementare sunt probleme persistente. Jurnaliștii se confruntă în continuare cu intimidare și obstrucționare, iar incidente notabile din 2025 includ agresiuni fizice din partea purtătorului de cuvânt al Prim-ministrului și amenințări împotriva unui reporter local de către un primar.

Instituțiile publice de media, precum Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) și Televiziunea Română (TVR), rămân sub control politic, cu schimbări frecvente ale conducerii odată cu schimbările guvernamentale. Aceste instituții păstrează o tradiție de obediență instituțională și jurnalism critic limitat. Încurajator este faptul că adoptarea Directivei Anti-SLAPP în legislația națională și desemnarea Avocatului Poporului ca punct focal național reprezintă pași pozitivi pentru protecția jurnaliștilor. O rară demonstrație de independență editorială a avut loc atunci când TVR a difuzat o investigație a publicației independente Recorder privind corupția din justiție.

SRR și TVR continuă să fie percepute ca instituții politizate, conduse de persoane numite politic și demise prin neaprobatul rapoartelor de activitate în Parlament. Deși liderii au experiență jurnalistică, sprijinul politic diminuează independența editorială reală. Audiența TVR rămâne sub 5%, reflectând un angajament scăzut al publicului, deși calitatea conținutului este rezonabilă. SRR se află într-o poziție mai bună în îndeplinirea misiunii publice, dar lipsa jurnalismului critic persistă.

Ministerul Culturii a anunțat planuri de implementare a EMFA, recunoscând necesitatea unei legi naționale coerente care să integreze legislația privind presa, audiovizualul, reglementările digitale și normele culturale. Până în decembrie 2025, nu s-au înregistrat progrese legislative concrete.

Partidele politice continuă să direcționeze fonduri semnificative către mass-media privată într-un mod netransparent. În 2025, aproximativ 93 milioane lei (53% din subvențiile de stat) au fost alocați către media și propagandă. Contractele nu sunt publicate, iar intermediarii precum agențiile de PR nu au obligația legală de transparență. Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) rămâne politizat și subfinanțat, iar planurile de fuziune cu ANCOM adaugă incertitudine.

Anul 2025 a evidențiat riscul de dezinformare, în contextul anulării alegerilor prezidențiale din 2024, oficial motivată de campanii străine de dezinformare online. România nu dispune de un cadru legal clar pentru combaterea dezinformării, ceea ce poate conduce la cenzură. O definiție parțială a dezinformării există în noul Cod Audiovizual adoptat de CNA, dar se aplică doar furnizorilor de conținut audiovizual, lăsând mediul online și spațiul civic larg nereglementat.

În 2025, România a consolidat dominanța executivului. Proceduri excepționale, precum ordonanțele de urgență și asumarea răspunderii guvernamentale, au fost folosite extensiv, evitând dezbaterea parlamentară și consultarea publică. Din 248 de legi adoptate, 124 au ratificat decizii guvernamentale anterioare, iar patru au fost adoptate prin asumarea răspunderii, reflectând un control sporit al executivului.

Noi Probleme:

• Spațiul civic este amenințat prin propuneri de extindere a obligațiilor de transparență asupra ONG-urilor, generând presiune administrativă și efect de descurajare.
• Curtea Constituțională a exclus candidați prezidențiali în 2025 pe baza declarațiilor politice, ridicând probleme de libertate de exprimare.

Un an de stagnare și provocări structurale

România a fost desemnată drept „stagnator” în raportul Liberties, reflectând faptul că reformele în domeniul justiției, anti-corupției și transparenței au stagnat. În timp ce nu a avut loc o prăbușire a instituțiilor democratice, probleme precum lipsa de credibilitate a sistemului judiciar, tensiunile între instanțe și Curtea Constituțională, vulnerabilitatea mass-media și deficitul de responsabilitate continuă să afecteze statul de drept.

Raportul subliniază că, pentru a evita o degradare suplimentară, este nevoie de angajamente ferme, reforme legislative clare și respectarea standardelor europene de justiție, transparență și protecție a drepturilor fundamentale.

Probleme în cinsi state

Guvernele din cinci state membre ale UE „erodează în mod constant și intenționat” statul de drept, se spune în raport.

Bazându-se pe dovezi din peste 40 de ONG-uri din 22 de țări, Uniunea pentru Libertăți Civile din Europa (Liberties) a descris guvernele din Bulgaria, Croația, Ungaria, Italia și Slovacia drept „demontatori” care slăbeau activ statul de drept.

Raportul grupului pe 2026 a afirmat că statul de drept a regresat în toate domeniile – justiție, anti-corupție, libertatea presei și verificările și echilibrele societății civile – în Slovacia, sub guvernul populist, autoritar, pro-Moscova al lui Robert Fico.

Imaginea era la fel de sumbră în Bulgaria, în timp ce Ungaria, unde cei 16 ani la putere ai lui Viktor Orbán s-ar putea încheia după alegerile din 12 aprilie, „rămâne într-o categorie a sa, continuând să urmărească legi și politici tot mai regresive fără semne de schimbare”.

În altă parte, Liberties a identificat Belgia, Danemarca, Franța, Germania și Suedia, toate țări cu tradiții democratice puternice, ca „alunecători”: locuri unde statul de drept este în scădere în anumite domenii, fără ca eroziunea să facă parte dintr-o strategie politică generală.

Republica Cehă, Estonia, Grecia, Irlanda, Lituania, Țările de Jos, România și Spania au fost toate clasificate drept „stagnatori”, definite ca țări unde condițiile statului de drept nu se îmbunătățesc, nici nu se deteriorează, potrivit raportului de 800 de pagini.

Polonia a intrat, de asemenea, în această categorie, cu premierul Donald Tusk încercând să restabilească elemente cheie ale statului de drept – cum ar fi o justiție independentă – demontate de fostul guvern Lege și Justiție (PiS), dar fiind împiedicat de veto-ul prezidențial.

Progresul limitat al Poloniei până acum „arată cât de provocator și fragil poate fi să restaurezi independența instituțională compromisă”, a spus Liberties. Doar Letonia a meritat statutul de „muncitor harnic”, cu un guvern care îmbunătățea activ standardele statului de drept.

Raportul a mai spus că mecanismele UE pentru abordarea erodării statului de drept erau în mare parte ineficiente, majoritatea statelor membre nereușind să transforme recomandările în acțiuni tangibile, în ciuda mai multor ani de recomandări din partea Comisiei Europene.

S-a constatat că 93% din toate recomandările din raportul UE pe statul de drept din 2025 erau repetări ale anilor anteriori, multe preluate fără nicio modificare a formulării, în timp ce numărul de recomandări noi scăzuse la jumătate față de 2024.

Din 100 de recomandări ale Comisiei evaluate de Liberties, 61 nu au arătat niciun progres, în timp ce 13 mai erau în deteriorare. „Raportul Comisiei a fost menit să determine acțiuni concrete”, a spus Ilina Neshikj, directoarea executivă a Liberties.

Dar după șapte ediții anuale, constatările Liberties evidențiază „nu doar regresul, ci și eforturile continue și deliberate de a submina statul de drept. Repetarea recomandărilor fără urmărire semnificativă nu va inversa acest lucru”, a adăugat ea.

Raportul a criticat, de asemenea, instituțiile UE în general, spunând că în 2025 acestea nu doar că „au reflectat multe dintre problemele văzute în statele membre”, ci au eșuat și să aplice și să apere constant drepturile fundamentale.

„Au normalizat utilizarea legislației de urgență, accelerată, au redus protecțiile cheie ale drepturilor fundamentale și au condus o campanie concertată împotriva organizațiilor de supraveghere”, a spus Kersty McCourt, consilier senior pentru advocacy al Liberties. Când se întâmplă asta, a adăugat McCourt, instituțiile „subminează credibilitatea UE și a propriilor rapoarte privind statul de drept”.

Liberties a constatat că condițiile statului de drept s-au deteriorat cel mai mult în 2025 în pilonul democratic „verificări și echilibre”: ONG-uri independente și societatea civilă fiind capabile să se organizeze, să conteste decizii și să tragă guvernele la răspundere.

Legislația regresivă și pedepsele severe pentru participarea la proteste interzise erau în creștere, se arată, inclusiv în Ungaria, unde evenimentele Pride erau interzise, iar organizatorii lor, inclusiv primarul Budapestei, au fost puși sub anchetă formală.

În Italia, a fost adoptat un decret de securitate extrem de restrictiv, criminalizând blocarea drumurilor și alte forme de disidență, dar întărind garanțiile pentru poliție. În mai multe state membre, protestatarii pentru climă și pro-Palestina s-au confruntat cu interdicții și criminalizare.

Și pilonul justiției a arătat lipsă de progres, a spus Liberties, evidențiind în special ceea ce a numit „o tendință emergentă de discurs politic tot mai critic sau ostil față de justiție și instituțiile pentru drepturile omului”.

Nu s-a constatat niciun progres semnificativ în eforturile anti-corupție. Și în privința libertății presei, doar un număr mic de state au făcut îmbunătățiri măsurabile. Atacurile asupra jurnaliștilor au crescut în Bulgaria, Croația, Italia, Țările de Jos și, mai ales, Slovacia.