Strategia „Mozaic”: Cum supraviețuiește mașinăria de război a Iranului sub un asediu total

Publicat: 05 apr. 2026, 10:29, de Andrei Ceausescu, în Internațional , ? cititori
Strategia „Mozaic”: Cum supraviețuiește mașinăria de război a Iranului sub un asediu total
Sursa foto: FT

Teheranul își menține campania de atacuri împotriva Israelului și a statelor din Golf, în pofida unor condiții care, în mod obișnuit, ar paraliza o armată modernă. Bombardamente aeriene constante, perturbarea comunicațiilor și eliminarea unor comandanți de rang înalt nu au reușit să oprească complet capacitatea Iranului de a coordona lovituri, scrie Financial Times.

După cinci săptămâni de conflict, bilanțul arată o strategie adaptată la uzură. Iranul a lansat între 400 și 500 de rachete balistice asupra Israelului, un ritm inferior celui din confruntarea anterioară de anul trecut. În paralel, peste 3.500 de rachete cu rază scurtă și drone au vizat aliații Statelor Unite din regiunea Golfului.

Escaladarea a devenit evidentă vineri, când Iranul a doborât pentru prima dată un avion de vânătoare american deasupra propriului teritoriu. Incidentul marchează un prag periculos în evoluția conflictului.

În același timp, intensitatea atacurilor rămâne fluctuantă. Emiratele Arabe Unite au raportat interceptarea a 79 de atacuri într-un interval de 24 de ore, cel mai ridicat nivel zilnic din ultima lună. Israelul susține că aproximativ 70% din lansatoarele și stocurile de rachete iraniene au fost distruse sau scoase din uz, însă estimările americane indică un nivel mai redus al pierderilor confirmate.

Diferența dintre aceste evaluări scoate în evidență o realitate strategică: ceea ce a rămas din arsenalul iranian este mai greu de localizat și neutralizat.

Iranul a lansat între 400 și 500 de rachete balistice asupra Israelului de la începutul conflictului. Sursa: FT

Adaptare rapidă sub presiune

În primele zile ale conflictului, Iranul a acționat pe baza unor planuri prestabilite. Țintele au fost selectate anterior, iar execuția a urmat un tipar clasic. Ulterior, structura de comandă s-a modificat.

În prezent, sistemul funcționează în condiții restrictive, dar rămâne operațional. Loviturile indică o capacitate de reacție la acțiunile adversarului. Atacul asupra orașului Dimona a urmat bombardării instalațiilor nucleare iraniene de la Natanz. O altă reacție a vizat infrastructura de gaz natural lichefiat din Qatar, după o lovitură israeliană asupra câmpului South Pars.

Această logică de răspuns sugerează existența unui lanț de comandă funcțional, chiar dacă fragmentat.

Strategia „mozaic”

Surse apropiate situației descriu actuala organizare drept o structură descentralizată, construită în decenii. Iranul o definește ca „apărare mozaic”, un concept care permite unităților locale să acționeze autonom în lipsa unor ordine directe.

Scopul acestui model este supraviețuirea în cazul eliminării conducerii centrale. Comandanții din teren dispun de instrucțiuni generale și de libertate limitată de acțiune, o caracteristică rar întâlnită în armatele autoritare.

Chiar și în aceste condiții, infrastructura de comandă nu a dispărut complet. Experții susțin că Iranul păstrează o imagine operațională suficient de clară pentru a ordona represalii punctuale.

Comunicarea rămâne o provocare majoră. În lipsa unor canale sigure, forțele iraniene recurg la metode alternative: linii telefonice de teren, curieri sau rețele interne protejate.

Lansatoare mobile, o problemă dificilă

În această etapă a conflictului, lansatoarele mobile au devenit elementul central al strategiei iraniene. Spre deosebire de instalațiile fixe, intens bombardate, aceste platforme pot lansa rachete, se pot reloca rapid și se pot camufla.

Această mobilitate complică semnificativ eforturile de identificare și distrugere. Chiar dacă numărul lor este redus, eficiența rămâne ridicată.

În același timp, apărarea antiaeriană israeliană interceptează aproximativ 90% dintre proiectilele lansate. Ritmul zilnic al atacurilor iraniene s-a stabilizat între șapte și 15 rachete, un nivel considerat gestionabil de către autoritățile israeliene.

Precizie și rezistență pe termen lung

Deși volumul atacurilor a scăzut, Iranul a demonstrat capacitatea de a lovi ținte specifice cu precizie. În primele faze, au fost vizate instalații radar. Recent, o dronă iraniană a avariat grav o aeronavă americană de supraveghere în Arabia Saudită, cu un cost estimat la 700 de milioane de dolari.

Experții consideră puțin probabil ca Iranul să își epuizeze complet arsenalul în viitorul apropiat. Strategia actuală indică o abordare de durată: salve mai mici, distribuite pe perioade mai lungi, ușor de coordonat și dificil de contracarat complet.

Pentru Israel și aliații săi, conflictul a intrat într-o etapă de uzură, în care obiectivul nu mai este doar respingerea atacurilor, ci identificarea ultimelor capacități active ale adversarului.

În acest context, avantajul nu mai aparține exclusiv forței brute, ci rezistenței și capacității de adaptare.