Inflația urcă din nou: martie a adus scumpiri mari la pompă, dar valul nu s-a spart încă în tot restul economiei

Martie n-a fost o lună spectaculoasă la prima vedere, dar a fost una revelatoare. Rata anuală a inflației a urcat în martie la 9,9%, după ce în februarie coborâse la aproximativ 9,3%. Față de luna precedentă, prețurile au crescut în medie cu 0,78%, iar asta spune clar că ieșisem dintr-o zonă de relativă calmare și intrasem din nou pe o pantă de presiune.

Datele INS, preluate și sintetizate în presa economică, arată că nu vorbim despre o explozie generalizată instantanee, ci despre o revenire a tensiunii inflaționiste, în principal pe fondul șocului energetic și al scumpirii carburanților.

Pompa a fost primul loc unde s-a văzut războiul

Cea mai brutală mișcare din martie a fost la combustibili, unde scumpirea lunară a ajuns la 6,5%. Acolo s-a văzut imediat efectul tensiunilor din Orientul Mijlociu, pe fondul creșterii cotațiilor la petrol și gaze, exact cum avertizase BNR la începutul lunii aprilie.

Pentru o economie ca cea românească, în care transportul, distribuția și mare parte din costurile logistice respiră prin prețul carburanților, un asemenea salt nu e niciodată o simplă știre de benzinărie.

E punctul din care începe propagarea presiunii în restul economiei.

Partea interesantă: șocul nu s-a transmis încă violent în toate prețurile

Și totuși, fotografia lunii martie are o nuanță importantă. Dacă te uiți atent, nu vezi încă o contaminare explozivă a întregii economii.

Mărfurile nealimentare au crescut, în medie, cu doar 0,3% într-o lună, deși în această categorie intră și combustibilii.

Serviciile au urcat cu 0,6%, iar alimentele cu 0,5%.

Asta arată că lovitura de la pompă a fost reală, dar n-a fost încă transferată integral și brutal în toate celelalte prețuri.

Cu alte cuvinte, primul inel al șocului s-a văzut clar, al doilea și al treilea încă nu s-au descărcat cu toată forța.

Transportul s-a scumpit, dar nu a sărit în aer

Unul dintre cele mai utile detalii din datele de martie este că transportul a reacționat, dar încă într-o manieră relativ temperată.

Transportul rutier de mărfuri a crescut cu 1,5% față de februarie, iar cel de persoane, pe zona de abonamente, cu 2,5%. Sunt creșteri clare, firești chiar, în contextul carburanților mai scumpi, dar încă nu vorbim despre o reacție în lanț scăpată de sub control.

Aici intervine și o explicație administrativă:

guvernul a modificat și extins schema de compensare a motorinei pentru transportatori, majorând sprijinul până la 0,85 lei/litru pentru perioada 1 aprilie–31 decembrie 2026 și prelungind mecanismul până în 2027.

Asta a mai amortizat transmiterea imediată a șocului în tarife.

La raft, inflația nu e uniformă, iar asta spune ceva important

La alimente, tabloul rămâne prost, dar nu mecanic.

Pe un an, prețurile au crescut în medie cu 7,7%, însă în interiorul acestei medii vezi deja contraste puternice.

Ouăle sunt mai scumpe cu 14,6%, pâinea cu 10%, carnea de vită cu 11,5%, iar cafeaua cu un spectaculos 23,3%.

În același timp, cartofii s-au ieftinit cu aproximativ 11%, iar fasolea cu 5%.

Asta înseamnă că inflația nu mai poate fi citită simplu, în cheia „totul se scumpește la fel”.

Unele produse absorb mai repede costurile de energie, import, transport și procesare. Altele sunt influențate mai puternic de sezonalitate, ofertă internă și baze de comparație.

Energia continuă să stea ca o rană deschisă sub toate cifrele

Unul dintre cele mai grăitoare paradoxuri ale momentului este energia electrică. În martie, tarifele au scăzut cu 1% față de februarie, ceea ce poate părea o gură de aer. Numai că, raportat la aceeași lună a anului trecut, energia rămâne cu 57% mai scumpă.

Asta spune că sistemul încă poartă în el o presiune veche, acumulată, care nu dispare doar pentru că într-o lună vezi o corecție mică.

BNR nota deja că în lunile următoare inflația va rămâne ridicată și din cauza efectelor de bază nefavorabile din energie, pe lângă combustibili și accize.

Așadar, martie n-a adus doar un șoc nou. A activat și o rană care nu se închisese complet.

Guvernanții au luat măsuri, dar ele par mai degrabă de amortizare decât de vindecare

Dacă privim rece lucrurile, măsurile anti-inflaționiste luate până acum de guvernanți nu par construite pentru a ataca rădăcina problemei, ci pentru a mai înmuia efectele în punctele cele mai sensibile politic și logistic.

Compensarea motorinei pentru transportatori are sens tehnic, fiindcă limitează transmiterea imediată a scumpirii carburanților în lanțul de distribuție și în transportul de persoane. Dar asta nu este o politică anti-inflaționistă în sens profund. Este o măsură de tampon.

La fel, ajustările și plafonările pe energie au rol de contenție temporară, nu de rezolvare structurală. Ele pot cumpăra timp, pot evita un șoc instantaneu mai mare, dar nu schimbă faptul că economia rămâne vulnerabilă la energie, la accize și la impulsurile externe.

Problema reală nu pare să fi fost tratată în miezul ei:

dependența de șocuri importate, slăbiciunea ofertei interne în anumite sectoare și incapacitatea statului de a controla mai mult decât simptomul.

Ce ne spune, de fapt, luna martie despre lunile care vin

Martie trebuie citit ca o lună de intrare într-o zonă mai incomodă, nu ca o simplă abatere statistică. BNR a spus clar că se așteaptă la valori mai ridicate ale inflației în intervalul martie–iunie decât estima anterior, în principal din cauza combustibililor și a scumpirii energiei pe fondul războiului din Orientul Mijlociu.

Asta înseamnă că datele de acum nu trebuie tratate ca un episod izolat, ci ca primul semnal solid al unui trimestru care poate aduce presiuni suplimentare.

Dacă tensiunea energetică persistă, efectele pot începe să se lărgească.

Dacă se stinge relativ repede, martie ar putea rămâne luna șocului inițial fără generalizare completă.

Constatarea rece a momentului: economia a încasat lovitura, dar încă n-a dat-o mai departe cu toată forța

Aici stă miezul acestui tablou. România a simțit imediat șocul în carburanți, dar nu l-a vărsat încă integral peste restul prețurilor.

De aceea, martie nu e nici lună de panică totală, nici lună de liniștire. E o lună de avertisment.

Una care arată că inflația rămâne mare, că pompierii guvernamentali au aruncat apă în câteva puncte-cheie, dar că focul de fond nu e stins.

În asemenea momente, cifrele nu spun doar cât de mult s-a scumpit ceva.

Spun și cât de vulnerabilă rămâne economia la o nouă undă de șoc. Iar răspunsul, deocamdată, nu e deloc confortabil.