Cum a ”încurcat” Parlamentul sinecurile politice de la TVR și radioul public

Curtea Constituțională a României a decis miercuri, 29 aprilie 2026, că hotărârile Parlamentului privind desemnarea membrilor consiliilor de administrație de la Televiziunea Publică și Radioul Public sunt neconstituționale în partea referitoare la candidații propuși de grupurile parlamentare.

Pe scurt, CCR a dat dreptate AUR și a spus că împărțirea celor 8 locuri politice din cele două consilii nu a respectat configurația și ponderea reală a partidelor din Parlament, așa cum cere legea.

Nu cade toată clădirea, dar cade o parte importantă din schemă

Decizia CCR privind TVR și Radio România trebuie citită fără țipete inutile, dar și fără cosmetizări.

Curtea nu a spus că întreaga conducere a celor două instituții este nulă și nici că serviciile publice de media intră în colaps.

A spus ceva mai precis și mai stânjenitor pentru Parlament: hotărârile prin care au fost desemnați membrii consiliilor de administrație la SRTV și SRR sunt neconstituționale în partea care privește cei 8 candidați propuși de grupurile parlamentare.

Așadar, problema nu e existența consiliilor în sine, ci felul în care s-au împărțit locurile politice din ele.

Miza reală: cine prinde scaunele politice

Aici e toată povestea.

Legea 41/1994 spune că cele 8 locuri rezervate grupurilor parlamentare în consiliile de administrație ale TVR și Radio România trebuie ocupate potrivit configurației politice și ponderii grupurilor în Parlament.

AUR a susținut că această regulă a fost încălcată, iar CCR i-a dat dreptate.

Curtea a constatat că Parlamentul nu a respectat criteriul proporționalității și că trei dintre locurile alocate grupurilor au ajuns la formațiuni cu ponderi semnificativ diferite, ceea ce rupe logica prevăzută de lege.

Pe românește: matematica politică a fost forțată pentru a ieși o împărțeală convenabilă.

Ce a văzut CCR în cifre

Curtea a plecat de la compoziția Parlamentului existentă la data adoptării hotărârilor, 18 noiembrie 2025.

Atunci, PSD avea 129 de parlamentari, AUR 90, PNL 73, USR 59, UDMR 32, grupul minorităților 17, SOS 15, POT 14, PACE 12, iar 22 erau neafiliați.

CCR spune limpede că, raportat la aceste ponderi, distribuirea celor 8 locuri politice din CA-urile SRR și SRTV nu a respectat regula proporționalității.

Așadar, nu e o discuție de impresie, ci una de aritmetică parlamentară și aplicare a legii.

De ce contează politic mai mult decât pare

La prima vedere, ai zice că e un conflict de procedură pentru câteva scaune din două instituții prăfuite de media publică.

Numai că exact aceste scaune contează enorm, fiindcă ele influențează conducerea și direcția editorial-administrativă a TVR și Radio România.

Orice partid vrea prezență acolo, influență acolo, oameni de-ai lui acolo.

În clipa în care Parlamentul începe să „ajusteze” proporțiile după interes și nu după lege, suspiciunea devine inevitabilă: nu mai ai reprezentare, ai împărțeală.

CCR a intervenit tocmai aici și a spus, în esență, că nu poți jongla cu locurile politice după pofta majorității de moment.

Ce urmează concret

Ambele hotărâri ale Parlamentului își încetează efectele juridice, în partea vizată de Curte, la publicarea deciziei în Monitorul Oficial.

Asta înseamnă că Parlamentul trebuie să reia procedura de desemnare pentru acei membri propuși de grupurile parlamentare.

Nu înseamnă automat că tot CA-ul se evaporă sau că TVR și SRR rămân fără structură de conducere peste noapte, ci că partea neconstituțională trebuie refăcută în acord cu legea.

Formula exactă a reparației va depinde și de motivarea completă a Curții, dar direcția este clară: locurile politice trebuie redistribuite legal.

Fără farduri

Ce s-a întâmplat aici e foarte românesc.

Nu s-a prăbușit presa publică, dar s-a văzut încă o dată cât de repede transformă politica noastră orice instituție în teren de împărțit scaune.

AUR a câștigat la CCR nu pentru că ar fi descoperit brusc o pasiune nobilă pentru statul de drept, ci pentru că Parlamentul a făcut o împărțeală care n-a mai respectat nici măcar propria lege.

Iar CCR a venit și a spus sec ceea ce mulți uită când se împart locurile: la un moment dat, socoteala chiar trebuie să iasă.

Dincolo de aritmetica locurilor și de corectarea împărțelii făcute prost, rămâne însă o întrebare mai mare și mai incomodă decât toate aceste calcule de pondere:

de ce continuă Parlamentul să trateze televiziunea și radioul public ca pe niște anexe ale configurației sale politice?

Poate că primul lucru care ar merita rediscutat serios, și în Parlament, și poate chiar în fața CCR, nu este doar cum se împart mai corect aceste locuri, ci însăși logica prin care două instituții care ar trebui să fie port-stindardul obiectivității și al echilibrului în media românești ajung populate după algoritm de partid.

Câtă vreme TVR și Radio România vor fi privite, înainte de toate, ca teritorii de reprezentare politică, iar nu ca instituții de serviciu public în sensul tare al cuvântului, orice corecție de proporție va rămâne, în fond, doar o administrare mai elegantă a aceleiași boli.