Cine mai e ”balama politică” azi

„Partid-balama” era, pe vremuri, o etichetă pusă de obicei pe formațiunile mici. UDMR, un partid de 5-7%, devenea indispensabil pentru majorități. Partidele-balama stăteau cuminți între blocurile mari, apoi decideau, la momentul potrivit, în ce parte se deschide ușa puterii.

După moțiunea care a dărâmat Guvernul Bolojan, termenul trebuie regândit.

Votul celor 281 de parlamentari pentru moțiunea PSD-AUR, peste pragul de 233, nu a produs doar căderea unui cabinet. A arătat ceva mai adânc: în Parlamentul de azi, aproape toate partidele au devenit, într-o formă sau alta, balamale politice.

Nu fiindcă toate sunt mici, ci fiindcă niciuna nu poate construi singură stabilitatea.

PSD, balamaua mare

Paradoxul începe cu PSD.

În mod normal, un partid mare nu este balama. Este stâlp.

Dar PSD a devenit o balama grea, de poartă industrială: poate deschide guvernarea spre o coaliție pro-europeană refăcută sau poate bloca totul prin alianțe parlamentare conjuncturale cu AUR.

PSD a ieșit de la guvernare, a votat moțiunea alături de AUR, dar transmite că nu vrea neapărat o guvernare cu AUR dacă poate exista o formulă rezonabilă de continuare a coaliției pro-europene.

Asta îl transformă în cel mai important pivot al momentului.

Fără PSD, o majoritate solidă e greu de construit. Cu PSD, se poate reconstrui guvernarea. Dar tot cu PSD poate fi dărâmată. Asta e definiția balamalei mari: nu ține ușa singură, dar fără ea ușa nu se mișcă.

PNL, balamaua ruptă între principiu și putere

PNL este, poate, cel mai interesant caz.

Formal, partidul a fost miezul Guvernului Bolojan.

După moțiune, însă, liberalii nu mai sunt stâlpul unei majorități, ci un partid prins între două reflexe:

linia Bolojan, care preferă opoziția sau un guvern minoritar,

și linia pragmatică a celor care vor întoarcerea la masa negocierilor.

PNL poate deveni balama în două direcții.

Dacă rămâne cu Bolojan pe linia dură, poate fi balamaua unui pol reformist alături de USR și UDMR, dar fără majoritate sigură.

Dacă se întoarce la PSD, poate fi balamaua unei coaliții refăcute, mai puțin eroică în discurs, dar mult mai funcțională în administrație.

Aici e drama liberală: partidul e fracturat între două opțiuni majore. Vrea să fie balama morală sau vrea să fie balama guvernamentală.

Prima dă satisfacție internă. A doua produce decizii.

Recenta rezoluție a BPN a dat câștig de cauză liniei dure a lui Bolojan. Ceea ce complică enorm ”Jocurile Foamei”.

USR, balamaua purității

USR are o poziție aparent simplă: nu mai vrea majoritate guvernamentală cu PSD și propune PNL un acord politic pentru coordonarea pașilor următori.

Dominic Fritz a fost mandatat să discute cu Ilie Bolojan, iar ideea unei axe PNL-USR capătă contur politic.

Dar și USR devine balama. Nu prin dimensiune uriașă, ci prin capacitatea de a da legitimitate reformistă unei construcții. Fără USR, un PNL anti-PSD rămâne izolat și suspectat că doar joacă o scenă de demnitate. Cu USR, apare imaginea unui bloc reformist.

Problema este că această balama deschide frumos ușa, dar nu garantează că în spatele ei există o majoritate parlamentară.

USR poate ajuta la construcția unei alternative. Nu poate, singur, să o facă guvernabilă.

UDMR, balamaua clasică, dar mai puțin decisivă

UDMR rămâne balamaua tradițională a politicii românești.

Este disciplinat, negociator, pragmatic, atent la funcționarea statului și la propriile interese comunitare.

În multe formule, UDMR poate înclina balanța, poate da coerență, poate stabiliza o majoritate.

Dar momentul de acum este mai mare decât UDMR. Uniunea poate ajuta la construcție, dar nu poate înlocui acordul dintre partidele mari.

Este balamaua fină, necesară la închidere, nu mecanismul care ține singur poarta.

AUR, balamaua demolării

AUR este balamaua cea mai periculoasă, fiindcă nu deschide neapărat o ușă spre guvernare, ci spre criză.

A votat moțiunea cu PSD și a contribuit decisiv la dărâmarea Guvernului Bolojan.

Dar după demolare apare întrebarea: poate AUR să intre într-o formulă de guvernare acceptabilă pentru direcția pro-occidentală a României? Greu de crezut.

AUR devine astfel balamaua care deschide ușa spre necunoscut.

Poate ajuta la căderea unui cabinet.

Poate bloca.

Poate radicaliza.

Poate forța partidele pro-europene să se reașeze.

Dar nu poate oferi, în forma actuală, o soluție de stabilitate larg acceptată.

Este balamaua care blochează ușa, nu cea care o repară.

Minoritățile și neafiliații, balamalele mici

Într-un Parlament fragmentat, chiar și grupurile mici sau parlamentarii neafiliați pot deveni importanți.

La voturile strânse, câteva bile pot schimba un guvern.

La negocieri, câteva absențe pot decide calendarul.

Nu sunt actori centrali, dar pot deveni piese de finețe în aritmetica unei majorități.

După un vot masiv precum cel împotriva lui Bolojan, pare că diferențele mici nu contează.

Dar următorul guvern nu va fi dat jos sau învestit doar de valuri mari. Va depinde și de micro-negocieri, absențe, ezitări și promisiuni.

Adevărul neplăcut: România are numai balamale

Aici este surpriza reală.

În România de azi, nu mai avem partide-stâlp. Avem partide-balama de mărimi diferite.

PSD e balamaua mare.

PNL e balamaua care scârțâie între guvernare și orgoliu.

USR e balamaua reformistă, dar insuficientă numeric.

UDMR e balamaua clasică.

AUR e balamaua demolării.

Minoritățile și neafiliații sunt balamalele de reglaj fin.

Toți pot înclina ceva. Nimeni nu poate ține singur construcția.

”Balamaua” nu e o insultă, ci diagnosticul momentului

„Partid-balama” suna cândva peiorativ, ca și cum era vorba despre o formațiune mică, oportunistă, mereu gata să intre la guvernare pe ușa laterală.

Azi termenul descrie întreaga politică românească.

După moțiunea PSD-AUR, România nu are un centru de greutate stabil.

Are piese care pot forma temporar o ușă funcțională, dacă acceptă să stea împreună.

Asta e miza următoarelor zile: nu cine e cel mai pur, cine e cel mai ofensat sau cine strigă cel mai tare. Ci cine acceptă rolul incomod de balama responsabilă.

Fiindcă într-o țară blocată politic, balamaua nu e rușinea ușii. Este singurul lucru care o mai poate face să se deschidă.