Delictele silvice, în scădere. E efectul controalelor sau doar liniștea de dinaintea drujbei?

Poliția Română anunță o scădere a faptelor ilicite din domeniul silvic în primele trei luni ale anului 2026. Au fost înregistrate 2.953 de infracțiuni, cu 116 mai puține decât în aceeași perioadă din 2025, ceea ce înseamnă o scădere de 4%.

Cifrele bune trebuie citite cu ochii larg deschiși

La prima vedere, vestea e bună.

Într-o țară în care pădurea a fost tratată prea des ca depozit privat pentru băieți cu relații, orice reducere a infracționalității silvice merită notată.

Dar cifrele trebuie citite atent: o scădere de 4% nu este o revoluție. Este un semnal. Bun, dar încă fragil.

Aproape 11.000 de controale și peste 12.000 de amenzi

În primele trei luni ale anului, polițiștii au desfășurat 10.874 de controale în fondul forestier național și în zonele de depozitare, prelucrare sau comercializare a lemnului.

Rezultatul: 2.783 de dosare penale, peste 600 de persoane cercetate și 12.355 de sancțiuni contravenționale, în valoare totală de peste 21 milioane de lei.

Au fost verificate peste 1.600 de obiective: exploatări forestiere, instalații de debitat, depozite, ocoale silvice, târguri, piețe și oboare. În trafic, polițiștii au oprit peste 13.000 de vehicule.

Așadar, nu discutăm despre câteva patrule rătăcite prin pădure cu lanterna în mână. Este o operațiune consistentă, cel puțin ca volum.

Lemn confiscat, mașini oprite, drujbe scoase din circuit

Partea cea mai concretă a bilanțului este confiscarea a 21.998 de metri cubi de lemn fără documente legale.

La acest volum se adaugă peste 60 de autovehicule, aproximativ 80 de ferăstraie mecanice și alte bunuri folosite sau rezultate din activități ilegale.

Imaginea este limpede: economia lemnului furat nu funcționează cu fantome.

Are mașini, depozite, acte, trasee, complicități, oameni care închid ochii și oameni care taie.

De aceea, combaterea reală a tăierilor ilegale nu se face doar cu patrule, ci cu urmărirea întregului lanț: de la cioata din pădure până la cheresteaua ajunsă în piață.

Se vede mâna Dianei Buzoianu?

Aici trebuie păstrată proporția.

Cifrele anunțate de Poliția Română nu pot fi trecute automat în contul Dianei Buzoianu, ministrul Mediului.

Poliția nu este în subordinea Ministerului Mediului, iar dosarele penale nu apar peste noapte dintr-un comunicat politic.

Totuși, contextul contează. În ultimele luni, Diana Buzoianu a împins în față tema pădurilor, a reformei Romsilva și a controlului mai dur în sistem.

A vorbit despre reorganizarea Romsilva, reducerea direcțiilor, concursuri pentru funcțiile de conducere, criterii de performanță, GPS pe mașinile Romsilva, bodycam-uri pentru angajați și camere de monitorizare pe drumurile forestiere.

Aceste lucruri nu produc imediat minuni statistice.

Dar pot schimba temperatura sistemului.

Când ministrul pune reflectorul pe păduri,

când apar controale,

când se discută despre monitorizare tehnică și despre reformarea Romsilva,

rețelele obișnuite să lucreze în penumbră devin ceva mai prudente.

Reforma Romsilva, cheia reală

Miza mare nu este amenda dată azi, ci felul în care se schimbă sistemul mâine.

Buzoianu a vorbit despre reorganizarea Romsilva de la 41 la 19 direcții regionale și despre introducerea contractelor de mandat și a criteriilor de performanță.

Acolo e nervul problemei.

Tăierile ilegale nu sunt doar fapte izolate comise de câțiva indivizi cu drujba în spate.

De multe ori, ele se sprijină pe toleranță administrativă, pe controale formale, pe șefi locali intangibili, pe complicități și pe hârtii care transformă jaful în activitate economică.

Dacă Romsilva rămâne aceeași mașinărie greoaie, politizată și opacă, cifrele bune vor fi doar episoade.

Dacă reforma merge până la capăt, atunci scăderea poate deveni tendință.

O victorie mică, nu o declarație de pace

Scăderea de 4% trebuie salutată, dar nu fetișizată.

România nu a rezolvat problema pădurilor. A obținut, cel mult, o îmbunătățire de etapă.

Important este dacă această scădere vine dintr-o presiune reală asupra rețelelor de tăieri ilegale sau doar dintr-o modificare temporară a comportamentului, produsă de controale mai dese și de atenție publică sporită.

Pădurea românească nu are nevoie de comunicate triumfale.

Are nevoie de frică sănătoasă în tabăra hoților de lemn, de controale care nu se anunță pe șoptite, de tehnologie folosită serios și de șefi care nu confundă fondul forestier cu moșia de partid.

Dacă Diana Buzoianu (sau următorul ministru pe acest resort extrem de delicat) reușește să țină presiunea pe Romsilva și pe lanțul lemnului, aceste cifre pot fi începutul unei schimbări.

Dacă nu, rămân doar un trimestru mai bun într-o istorie lungă de păduri tăiate ilegal, dosare plimbate și cioate rămase martori muți ai unei țări care încă își fură singură umbra.