Tăcerea care doare: Mii de pacienți reclamă cereri de bani în spitale, dar aproape nimeni nu îndrăznește să le denunțe

Fenomenul solicitării de bani sau alte tipuri de recompense de către personalul medical rămâne una dintre cele mai sensibile și persistente probleme ale sistemului sanitar românesc. Un set extins de date colectate din sute de spitale și clinici din întreaga țară dezvăluie că pacienții declară că se confruntă cu astfel de situații, însă doar o mică parte aleg să le sesizeze oficial. Documentul analizat, care include răspunsuri din toate județele și din toate tipurile de unități medicale — de la spitale universitare la clinici private — arată un decalaj uriaș între experiențele pacienților și acțiunile lor ulterioare.

Un fenomen extins, dar puțin raportat

Întrebarea adresată pacienților — „Dacă vi s-au solicitat bani sau alte tipuri de recompensații de către personalul medical, doriți să sesizați acest fapt?” arată o discrepanță majoră între numărul celor care declară că ar dori să sesizeze și numărul celor care preferă să nu o facă. În aproape toate unitățile medicale analizate, răspunsurile negative sunt covârșitor mai numeroase decât cele afirmative.

Această tendință se menține indiferent de mărimea spitalului, de profilul medical sau de regiunea geografică. Spitalele mari, universitare, înregistrează cele mai multe răspunsuri totale, dar și cele mai mari diferențe între „Da” și „Nu”. În spitalele mici, unde numărul total de răspunsuri este redus, proporția rămâne aceeași.

Spitalele mari: sute de pacienți declară incidente, dar refuză să le sesizeze

Unitățile medicale de referință din România — spitale județene, clinici universitare, institute naționale — sunt cele în care fenomenul este cel mai vizibil în cifre absolute. Aici, diferențele dintre pacienții care ar sesiza și cei care nu ar sesiza sunt de ordinul sutelor.

07:01, 01.04.2026 • Sănătate

Boala care îi face pe oameni să creadă că nu mai există. Cum ajung unii pacienți să creadă că au murit, deși sunt în viață

14:42, 23.02.2026 • ACTUALITATE

Pacienți operați de o asistentă care se prezenta drept medic. Cum a reuşit să scape basma curată

Spitalul Universitar de Urgență București

Documentul consemnează: „6 pacienți au răspuns ‘Da’ prin SMS și 38 prin web, față de 121 SMS și 988 web care au răspuns ‘Nu’.”

Această diferență, una dintre cele mai mari din țară, arată clar reticența pacienților de a depune sesizări oficiale, chiar și în fața unor incidente declarate.

Institutul Clinic Fundeni

Unul dintre cele mai importante centre medicale din România prezintă o situație similară: „7 – SMS Da, 34 – Web Da, 101 – SMS Nu, 835 – Web Nu.”

Raportul este de peste 1 la 20 în favoarea celor care aleg să nu reclame.

Spitalul Județean de Urgență Cluj-Napoca

„1 – SMS Da, 30 – Web Da, 61 – SMS Nu, 973 – Web Nu.”

Diferența este una dintre cele mai mari din Transilvania, confirmând tendința națională.

Spitalul Județean de Urgență Iași „Sf. Spiridon”

„0 – SMS Da, 13 – Web Da, 13 – SMS Nu, 391 – Web Nu.”

În Moldova, situația este similară: pacienții declară incidente, dar evită să le raporteze.

Spitalul Județean Suceava

„4 – SMS Da, 23 – Web Da, 30 – SMS Nu, 401 – Web Nu.”

Spitale municipale și orășenești: fenomenul persistă la scară mai mică

Chiar și în unitățile medicale cu un număr redus de pacienți, proporția rămâne constantă: majoritatea covârșitoare a pacienților nu doresc să sesizeze.

Spitalul Municipal Fălticeni

„0 – SMS Da, 3 – Web Da, 1 – SMS Nu, 19 – Web Nu.”

Spitalul Orășenesc Cisnădie

„0 – SMS Da, 3 – Web Da, 1 – SMS Nu, 34 – Web Nu.”

Spitalul Orășenesc Brezoi

„1 – SMS Da, 0 – Web Da, 1 – SMS Nu, 3 – Web Nu.”

Chiar și în aceste cazuri, pacienții care nu sesizează sunt majoritari.

Mediul privat: percepția de integritate nu elimină reticența pacienților

Contrar percepției publice conform căreia astfel de incidente ar fi specifice sistemului public, datele arată că și în mediul privat pacienții declară situații similare, dar evită să le raporteze.

Centrul Medical Provita (București)

„0 – SMS Da, 6 – Web Da, 9 – SMS Nu, 100 – Web Nu.”

MedEuropa Brașov

„1 – SMS Da, 7 – Web Da, 26 – SMS Nu, 197 – Web Nu.”

Un fenomen național: toate județele prezintă același tipar

Indiferent de regiune — Transilvania, Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea — datele arată aceeași tendință: pacienții declară incidente, dar nu le sesizează.

Exemple suplimentare din țară

• Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia

„2 – SMS Da, 9 – Web Da, 20 – SMS Nu, 306 – Web Nu.”

• Spitalul Județean de Urgență Brașov

„3 – SMS Da, 12 – Web Da, 15 – SMS Nu, 280 – Web Nu.”

• Spitalul Județean de Urgență Vaslui

„0 – SMS Da, 6 – Web Da, 12 – SMS Nu, 203 – Web Nu.”

• Spitalul Județean de Urgență Slatina

„4 – SMS Da, 8 – Web Da, 14 – SMS Nu, 205 – Web Nu.”

Ce explică reticența pacienților?

Documentul nu oferă explicații privind motivele pentru care pacienții evită sesizarea, însă discrepanțele masive sugerează o lipsă de încredere în mecanismele de raportare. Printre posibilele cauze teama de consecințe asupra tratamentului; percepția că sesizările nu vor produce schimbări; obișnuința cu un sistem considerat „imposibil de schimbat”; lipsa de informare privind procedurile de sesizare; neîncrederea în anonimatul procesului.

Aceste elemente, combinate cu vulnerabilitatea pacienților în contextul medical, pot explica de ce atât de puțini aleg să raporteze oficial incidentele.

Un sistem în care tăcerea domină

Analiza datelor arată că solicitarea de bani sau alte recompense rămâne un subiect sensibil și persistent în sistemul medical românesc. Deși pacienții declară astfel de incidente, majoritatea covârșitoare evită să le raporteze oficial. Această discrepanță ridică întrebări importante despre funcționarea mecanismelor de sesizare, despre protecția pacienților și despre nivelul de încredere în instituțiile medicale.

Fenomenul nu este izolat, nu este specific unei regiuni și nu este limitat la spitalele publice. Este un fenomen național, sistemic, care necesită o abordare coerentă, transparentă și orientată spre protejarea pacienților.

Top 10 – Spitale cu cele mai multe răspunsuri „NU”

(SMS + Web cumulat)

1. Spitalul Universitar de Urgență București — 1109 răspunsuri „Nu” (121 SMS + 988 Web)
2. Institutul Clinic Fundeni — 936 (101 SMS + 835 Web)
3. Institutul „Matei Balș” — 908 (72 SMS + 836 Web)
4. Spitalul Județean de Urgență Cluj-Napoca — 1034 (61 SMS + 973 Web)
5. Institutul Național de Endocrinologie C.I. Parhon — 510 (39 SMS + 471 Web)
6. Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului Alessandrescu-Rusescu — 733 (46 SMS + 687 Web)
7. Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu — 442 (33 SMS + 409 Web)
8. Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Marie Curie — 451 (29 SMS + 422 Web)
9. Spitalul Clinic de Urgență Floreasca — 326 (25 SMS + 301 Web)
10. Spitalul Județean de Urgență Iași „Sf. Spiridon” — 404 (13 SMS + 391 Web)

Toate cele 10 poziții sunt ocupate de spitale mari, cu flux ridicat de pacienți. Diferențele dintre „Da” și „Nu” sunt uriașe — de la 1:10 până la 1:30. Spitalele pentru copii apar de trei ori în top, ceea ce indică o reticență și mai mare a părinților de a sesiza incidente. Bucureștiul domină topul, dar Cluj și Iași au și ele valori foarte ridicate.

Top 10 – Spitale cu cele mai multe răspunsuri „DA”

1. Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului Alessandrescu‑Rusescu — 38 DA (4 SMS + 34 Web)
2. Institutul de Boli Infecțioase „Matei Balș” — 37 DA (3 SMS + 34 Web)
3. Institutul Clinic Fundeni — 41 DA (7 SMS + 34 Web)
4. Spitalul Universitar de Urgență București — 44 DA (6 SMS + 38 Web)
5. Spitalul Județean de Urgență Cluj‑Napoca — 31 DA (1 SMS + 30 Web)
6. Institutul Regional de Oncologie Iași — 31 DA (3 SMS + 28 Web)
7. Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” — 20 DA (1 SMS + 19 Web)
8. Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie” — 18 DA (1 SMS + 17 Web)
9. Spitalul Clinic de Urgență Elias — 27 DA (0 SMS + 27 Web)
10. Spitalul Clinic Colentina — 30 DA (6 SMS + 24 Web)

București domină topul, cu 7 din 10 poziții. Spitalele mari, universitare, sunt cele în care pacienții sunt cel mai dispuși să sesizeze. Spitalele pentru copii apar de două ori în top, ceea ce indică o implicare mai mare a părinților.