PSD taie 12 amendamente din OUG-ul SAFE: legalitate la vedere, luptă pentru direcția banilor în subteran
Comisia juridică a Senatului a admis un amendament depus de PSD prin care sunt abrogate articolele III-XIV din OUG 38/2026, ordonanța prin care Guvernul Bolojan pregătise cadrul pentru programul european SAFE, destinat înzestrării forțelor militare și industriei de apărare.
- Ordonanța care a crescut peste noapte
- Filmul: două articole la intrare, paisprezece la ieșire
- Aparența: PSD ”repară” ce a stricat Bolojan
- Dedesubtul: cine controlează începutul controlează jocul
- Aici devine interesantă graba lui Bolojan de a introduce cele 12 articole suplimentare.
- SAFE: siguranță europeană, robinet politic românesc
- Bolojan a încercat să închidă poarta înaintea mișculațiilor
- Amendamentul nu e doar amendament, e macaz de necaz
- Acest OUG a fost, de fapt, motivul principal pentru declanșarea moțiunii de cenzură PSD-AUR. Dacă Bolojan apuca să treacă acest OUG, trenul SAFE pleca fără pasagerii cei mai ”pricepuți”.
Ordonanța care a crescut peste noapte
La suprafață, povestea pare una tehnică: niște articole adăugate în plus, un aviz venit prea târziu, o sesizare la CCR, apoi o intervenție parlamentară menită să salveze ce se mai poate salva.
În realitate, miza este mult mai mare.
SAFE înseamnă bani foarte mulți, contracte strategice, companii de apărare, furnizori, facilități, capacități industriale și, inevitabil, rețele politice care adulmecă devreme locul unde va curge finanțarea.
Iar PSD nu s-a mișcat atât de prompt fiindcă a fost lovit brusc de febra purității constituționale.
Acolo pare să fi intrat altceva în ”mecanismul” politic. Un ardei chilli, probabil.
Filmul: două articole la intrare, paisprezece la ieșire
OUG 38/2026 a fost adoptată de Guvernul Ilie Bolojan pe 4 mai 2026.
Forma inițială, potrivit informațiilor apărute public, conținea doar două articole strict legate de SAFE și primise avizul Consiliului Legislativ.
În ședința de guvern, însă, ordonanța a fost extinsă cu încă 12 articole.
Acestea vizau și facilități acordate unor agenți economici, deci nu mai vorbim doar despre o ajustare tehnică minoră.
Dacă bagi facilități pentru companii într-un program de apărare cu miză de miliarde, nu mai ești la capitolul „virgulă de redactare”.
Pentru forma extinsă a fost necesar un nou aviz al Consiliului Legislativ.
Acesta a venit pe 5 mai, după ce Guvernul Bolojan fusese demis prin moțiune de cenzură.
Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial pe 8 mai, dar cu data adoptării de 4 mai.
De aici a pornit vulnerabilitatea juridică.
Avocatul Poporului s-a sesizat cu o celeritate neașteptată. În sensul în care ”poporul” trebuia apărat de cheltuirea corectă a acestui purcoi de bani. Asemenea sume nu pot fi lăsate să zburde liber, fără să se aleagă și ”poporul” cu un ghișeft, ceva, acolo.
Avocatul Poporului a atacat ordonanța la CCR, iar PSD (adică ”poporul”) a venit acum cu soluția: scoatem cele 12 articole problematice și lăsăm în picioare partea inițială.
Aparența: PSD ”repară” ce a stricat Bolojan
Versiunea oficială sună rezonabil: PSD nu blochează programul SAFE, ci repară ordonanța. Elimină articolele adăugate fără avizul necesar la momentul potrivit și păstrează cadrul strict pentru programul european de apărare.
Este o poziție comodă.
PSD poate spune că nu lovește în apărare, nu sabotează finanțarea europeană și nu se opune înzestrării militare. Dimpotrivă, se prezintă ca partid responsabil, atent la legalitate, la proceduri și la riscurile constituționale.
Pe scurt: „noi nu blocăm SAFE, noi îl salvăm de improvizațiile lui Bolojan”.
Frumos. Aproape emoționant.
Dacă n-am ști în ce țară trăim, am putea chiar lăcrima discret pe lângă un aviz al Consiliului Legislativ.
Dedesubtul: cine controlează începutul controlează jocul
Problema este că în programele mari începutul valorează enorm.
Primul act normativ nu stabilește doar calendarul.
El poate stabili cine coordonează, ce instituții intră în circuit, ce companii sunt pregătite, ce facilități se acordă, ce proceduri se scurtează, ce uși se deschid și ce beneficiari sunt poziționați înaintea celorlalți.
Aici devine interesantă graba lui Bolojan de a introduce cele 12 articole suplimentare.
Dacă ele vizau facilități pentru agenți economici, atunci fostul premier încerca, foarte probabil, să fixeze din timp arhitectura programului.
Cu alte cuvinte, să pună șinele înainte să intre trenul banilor în gară.
Iar asta putea încurca serios PSD.
Nu pentru că PSD ar fi alergic la bani europeni, Doamne ferește.
Ci pentru că un program antamat de Bolojan reducea ”spațiul de mișcare” al partidului.
Dacă beneficiarii, procedurile și facilitățile începeau deja să fie desenate de guvernul demis, PSD risca să intre prea târziu în film.
Iar la asemenea sume, cine intră târziu nu mai alege meniul, doar spală tacâmurile.
SAFE: siguranță europeană, robinet politic românesc
Programul SAFE nu este o simplă rubrică bugetară.
Este un mecanism european masiv pentru apărare, într-un context în care Rusia rămâne agresor, iar Europa încearcă să-și întărească rapid industria militară.
Pentru România, miza este uriașă: finanțare, achiziții, producție, modernizare, posibile parteneriate industriale, contracte de furnizare, mentenanță și subcontractări.
În mod normal, asemenea program ar trebui tratat cu o disciplină de ceas elvețian. În România, însă, orice robinet mare de bani atrage imediat specialiștii în țevi laterale.
PSD știe foarte bine această geografie. A mai umblat prin asemenea instalații.
De aceea promptitudinea sa în cazul SAFE trebuie citită și politic, nu doar juridic.
Partidul vrea să mute jocul în Parlament, acolo unde are comisii, oameni, amendamente, negocieri și capacitate de repoziționare.
Dacă ordonanța lui Bolojan rămânea neatinsă, PSD risca să fie spectator.
Prin abrogarea articolelor III-XIV, PSD reintră în camera motoarelor.
O asemenea sumă nu are voie să treacă nejumulită pe lângă ”popor”.
Bolojan a încercat să închidă poarta înaintea mișculațiilor
Din perspectiva lui Bolojan, mișcarea avea logică.
Dacă programul trebuia pus rapid pe șine, iar termenul de 31 mai presa, atunci ordonanța era instrumentul cel mai rapid.
Mai ales dacă scopul era ca SAFE să nu fie tocat ulterior în negocieri, amendamente, comisii și mici aranjamente de partid.
Altfel spus, Bolojan pare să fi încercat să antameze programul tocmai pentru a reduce spațiul viitoarelor mișculații.
Să stabilească repede cadrul, să fixeze traseul, să limiteze posibilitatea ca fiecare actor politic să-și bage câte un deget în borcanul cu dulceață de apărare europeană.
Dar graba a produs vulnerabilitate.
Cele 12 articole introduse suplimentar, avizul venit după demiterea guvernului și publicarea ulterioară în Monitorul Oficial au oferit PSD ocazia perfectă: poate tăia intervenția lui Bolojan invocând procedura.
Au trezit-o pe doamna Renate Weber, care și-a pus repede un capot și a atacat OUG-ul SAFE la CCR.
Amendamentul nu e doar amendament, e macaz de necaz
Așadar, da, există o problemă juridică reală.
Da, ordonanța avea o vulnerabilitate.
Da, articolele adăugate puteau deveni muniție la CCR.
Dar ar fi naiv să credem că PSD s-a activat doar din dragoste pentru legalitate.
Acest OUG a fost, de fapt, motivul principal pentru declanșarea moțiunii de cenzură PSD-AUR. Dacă Bolojan apuca să treacă acest OUG, trenul SAFE pleca fără pasagerii cei mai ”pricepuți”.
Când sunt în joc bani mulți, industrie de apărare și contracte strategice, legalitatea devine adesea haina curată pusă peste interesul murdar.
PSD taie acum cele 12 articole nu doar ca să repare OUG-ul, ci ca să recupereze controlul asupra începutului. Iar începutul, în astfel de programe, este totul.
SAFE ar trebui să însemne siguranță.
În varianta românească, înseamnă și altceva: lupta pentru primul macaz al banilor.