Există vreo justificare pentru tot răul făcut?

Poetul a devenit prim-ministru, iar în această funcție – chiar și pentru doar 45 de zile – retorica s-a transpus în practică și a provocat suferință umană directă, a afectat demnitatea civică a sute de mii de oameni și a instituit cadrul legal pentru viitorul Holocaust din România.

Prin inițierea Decretului-lege nr. 169 din ianuarie 1938 pentru revizuirea cetățeniei, premierul Octavian Goga, poetul nostru drag, a retras cetățenia română pentru 36,7% din populația evreiască a țării (225.222 de persoane). Acești oameni au pierdut peste noapte dreptul de vot, dreptul de a deține proprietăți, de a munci în anumite domenii sau de a fi protejați de statul român.

Guvernul său a interzis evreilor să mai profeseze în jurnalism, a închis marile ziare democrate și de stânga (Adevărul, Dimineața, Lupta), a retras licențele comerciale pentru comercianții evrei din mediul rural (în special cele de alcool) și a concediat funcționarii publici evrei.

De asemenea, a retras imediat toate ajutoarele și subvențiile de stat pentru instituțiile comunitare evreiești, afectând spitale, școli și azile.

Goga a adus violența de stradă la rangul de tactică politică acceptată de autorități. Organizația sa paramilitară (bătăușii în cămăși albastre) a acționat violent pe tot parcursul campaniei electorale din iarna 1937-1938. Aceștia au bătut cetățeni evrei, au devastat magazine, au atacat sinagogi și au creat o atmosferă de teroare și nesiguranță publică generalizată, legitimată de la cel mai înalt nivel al statului.

Cel mai mare rău istoric făcut de Goga a fost instituționalizarea antisemitismului. El a demonstrat că discriminarea radicală poate deveni lege în România.

Până la Goga, antisemitismul era o mișcare de stradă sau o doctrină de opoziție. Goga a fost cel care a transformat antisemitismul în politică oficială de stat.

Legile și decretele date de Goga au netezit calea pentru măsurile mult mai dure și, în final, pentru exterminarea sistematică din timpul regimului lui Ion Antonescu. Antonescu însuși a recunoscut acest lucru, afirmând că regimul său doar „împlinește visurile și idealurile” lui Goga și Cuza.

Și atunci, ce justificări să mai găsim, domnule academician Ioan Aurel Pop? Suferința provocată și contextul politic nu se scuză cu niște volume de poezii și proză! Nu atinge nimeni cultura românească, ci impostura de a ridica la rang de figuri marcante personaje care au înnegrit istoria României!