Vicepremierul cere control la sânge: care este instituția pe care o consideră „varză”

Vicepremierul Oana Gheorghiu a cerut sesizarea Corpului de Control al primului-ministru și a Curții de Conturi pentru verificarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, după ce instituția a oferit o imagine aproape halucinantă asupra propriei administrări: baze de date neactualizate din 2001, formulare completate parțial și explicații birocratice despre „volumul enorm de muncă” necesar pentru a spune, de fapt, ce are statul de recuperat.

O instituție care ar trebui să știe exact ce are statul

AAAS nu este o instituție decorativă.

Ea administrează, în numele statului român, participații, creanțe, proceduri judiciare și rămășițe ale marilor procese economice de după 1990.

Cu alte cuvinte, acolo ar trebui să existe o hartă clară a unor bani publici, a unor drepturi patrimoniale și a unor obligații de urmărit.

Harta patrimoniului public, uitată în sertar

Numai că, din ce spune vicepremierul, harta seamănă mai degrabă cu o foaie veche, uitată într-un sertar, peste care s-au turnat cafea, praf și nepăsare instituțională.

Când o autoritate care gestionează active ale statului nu poate produce rapid o evidență coerentă, problema nu mai este birocratică. Devine politică, economică și morală.

Cifrele care arată dimensiunea haosului

Datele sunt grele.

În portofoliul AAAS apar 1.260 de înregistrări, peste o mie de entități distincte.

Dintre cele 520 de entități la care statul este creditor sau acționar, pentru 438 nu a fost completat niciun câmp financiar. Asta înseamnă 84%.

Aproape 870 de entități în ceață administrativă

Pentru 69% din întregul portofoliu nu există raportat niciun demers instituțional. Aproape 870 de entități plutesc într-o ceață administrativă: nu știm dacă s-a făcut ceva, dacă nu s-a făcut nimic sau dacă s-a pierdut ceva pe drum.

Recuperări firave dintr-o expunere uriașă

Din datele parțiale procesate manual reiese o expunere de 2,765 miliarde de lei și recuperări de numai 206 milioane de lei.

Rata de recuperare: 7,48%.

O cifră care, dacă se confirmă pe ansamblu, nu mai descrie doar ineficiență. Descrie o formă de abandon cu ștampilă.

Lipsa datelor devine ea însăși o acuzație

Important este că Oana Gheorghiu nu spune că s-a produs automat un prejudiciu.

Spune ceva poate și mai grav: din lipsa datelor, nici măcar nu se poate stabili limpede dacă prejudiciul există.

Or, când statul nu poate spune ce are, ce urmărește, ce a recuperat și ce a pierdut, nu mai vorbim despre administrație. Vorbim despre ceață organizată.

Auditul care trebuie să deschidă cutia neagră

Auditul independent cerut ar trebui să stabilească exact ce creanțe s-au prescris, ce termene au fost ratate și ce proceduri au fost menținute fără sens economic.

Iar întrebarea finală devine inevitabilă: mai are rost AAAS în forma actuală?

Statul nu poate cere rigoare când propria magazie e fără inventar

Un stat serios nu poate cere austeritate cetățenilor și rigoare companiilor, în timp ce una dintre propriile instituții patrimoniale funcționează ca o magazie fără inventar.

Aici nu este doar haos.

Este simptomul unui stat care a administrat averea publică după principiul: „lasă că vedem noi”. Iar după 25 de ani, se pare că n-a mai văzut nimeni.