Controversa zilei: USR acuză că la ICR situația riscă să devină încroșnată rău!

Scandalul de la Institutul Cultural Român nu este o mică reglare de scaune între partide. Este o problemă de igienă strategică. USR acuză PSD că a impus-o pe Corina Raluca Încroșnatu la conducerea ICR cu sprijinul extremiștilor proruși din Senat, iar numele care aruncă benzină peste toată povestea este Aleksandr Dughin, ideologul imperialismului rusesc și una dintre vocile care au hrănit, ani la rând, delirul geopolitic al lui Putin.

O numire cu iz dughinist

Încroșnatu a fost vicepreședintă a Fundației Europene „Nicolae Titulescu”, condusă de Adrian Năstase, instituție care l-a avut invitat pe Dughin în 2013.

Iar aici nu discutăm despre un profesor exotic de filosofie rătăcit prin București, ci despre unul dintre propagandiștii marii Rusii agresive, ai lumii împărțite în sfere de influență, ai ideii că vecinii Moscovei trebuie să stea frumos în țarc.

De ce contează ICR

Institutul Cultural Român nu este un club de poezie cu diurnă. Este o unealtă de diplomație culturală. Prin ICR, România își proiectează imaginea, valorile, limba, artiștii, memoria și reflexele europene.

Într-un moment în care Rusia bombardează Ucraina, iar dronele rusești ajung să explodeze lângă noi, semnalul transmis de o asemenea numire ar fi de o prostie monumentală.

Nu pui la vârful diplomației culturale o persoană peste care plutește această umbră simbolică, fie și indirectă.

Fiindcă simbolurile lucrează. Și lucrează mai ales în cultură.

Să nu reinventăm ARLUS

România a mai avut, în istoria ei, un organism al „prieteniei” culturale cu Moscova: ARLUS, Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică, înființată după 1944 și folosită ca instrument de sovietizare culturală. Sub poleiala schimburilor culturale, se vindea, de fapt, supunerea față de Moscova. ARLUS era vitrina parfumată a unei dominații brutale.

Tocmai de aceea comparația doare.

ICR nu trebuie să devină o versiune lustruită, europeană, parfumată cu recepții și comunicate, a vechilor reflexe de obediență estică.

PSD, AUR și mica frăție a sinecurilor

Dacă informațiile privind negocierea PSD-AUR pentru conducerea ICR se confirmă, tabloul devine și mai toxic.

PSD își pune omul, AUR își primește recompensa, iar instituția care ar trebui să reprezinte România europeană riscă să fie tratată ca o pradă de partid.

ICR trebuie scos din acest troc.

Cultura română nu poate fi plimbată prin lume cu pașaport european și busolă întoarsă spre Moscova.

Asta nu e diplomație culturală.

E ”confuzie” morală cu ștampilă de Senat. Și binecuvântarea Kremlinului.