Statul a găsit de unde să taie: din școli, nu din cuiburile administrative

România a descoperit unde trebuie făcută marea economie bugetară: în educație. Nu în administrația locală umflată, nu în instituțiile unde se plimbă hârtii de la un birou la altul ca să pară că cineva muncește, nu în aparatul de cumetrii, sinecuri și posturi cu rol decorativ. Nu. Din școli.

Datele analizate de Edupedu, pe baza cifrelor Ministerului Finanțelor, arată limpede dimensiunea problemei.

Între aprilie 2025 și aprilie 2026, numărul total al posturilor ocupate în sectorul bugetar a scăzut de la 1.306.234 la 1.274.999.

Diferența: 31.235 de angajați, adică o reducere de 2,4%.

Până aici, cineva ar putea spune că statul a început, în sfârșit, să ”slăbească”. Problema este locul de unde a ”slăbit”.

Din doi angajați dispăruți de la stat, unul vine din educație

Ministerul Educației și Cercetării a pierdut, într-un singur an, 14.963 de posturi ocupate. De la 308.705 angajați în aprilie 2025, sistemul a ajuns la 293.742 în aprilie 2026. Reducerea este de 4,85%.

Tradus pe limba omului normal: aproape jumătate din scăderea totală de personal din sectorul bugetar vine din educație.

Din doi angajați dispăruți de la stat, unul este din zona școlii.

Asta într-o țară care se plânge de analfabetism funcțional, de abandon școlar, de lipsă de profesori, de copii care ies din sistem fără instrumente minime pentru viață.

Statul nostru se uită la dezastrul educațional și trage concluzia genială: aici trebuie apăsat mai tare cu foarfeca.

Primăriile au scăpat mai ușor

Comparația cu administrația locală spune totul.

Primăriile, consiliile județene, instituțiile și serviciile publice locale au pierdut 9.058 de posturi ocupate. De la 469.467 de angajați au ajuns la 460.409. Reducerea este de 1,93%.

Educația a pierdut 14.963 de posturi. Cu 5.905 mai multe decât întreaga administrație locală.

Asta este cifra care ar trebui lipită pe ușile tuturor decidenților.

Pentru că exact de acolo ne așteptam la tăieri mai consistente: din zona administrativă, unde s-au cuibărit, de-a lungul anilor, armate de oameni care nu au neapărat vreo legătură cu talentul administrativ, dar au dovedit alte calități sociale: fidelitate, obediență, capacitatea rară de a căra damigene la portbagajul primarului și de a aplauda la timp la ședințele de partid.

Statul taie de unde e mai ușor, nu de unde e mai corect

Ministerul Afacerilor Interne a pierdut 768 de posturi.

Ministerul Finanțelor, 895.

Ministerul Sănătății, 164.

Ministerul Agriculturii, 88.

În schimb, Educația a pierdut aproape 15.000.

Aici se vede reflexul vechi al statului român: nu se atinge cu adevărat de rețelele administrative locale, pentru că acolo sunt voturi, influență, rude, clienți, băieți de comitet și fete de încredere.

Acolo e carnea politică a sistemului.

Școala, în schimb, poate fi tăiată mai ușor. Profesorii sunt mulți, prost plătiți, obosiți și, de obicei, lăsați singuri.

Reducerea cheltuielilor bugetare e necesară.

România nu poate trăi la nesfârșit cu un aparat public umflat, scump și adesea inutil. Dar o reformă serioasă începe cu inventarierea paraziților, nu cu subțierea școlii.

Dacă vrei un stat mai eficient, nu lovești întâi în educație.

Te uiți la instituțiile unde fișa postului pare scrisă de un poet beat: „consilier”, „referent”, „expert”, „inspector”, „responsabil cu responsabilitatea”. Acolo trebuie căutat balastul.

Altfel, nu faci reformă.

Faci economie pe spinarea copiilor și protecție socială pentru clientela de partid.