Dosarul Georgescu-Potra, încă o tură în mașina de spălat a Justiției române

Publicat: 20 iun. 2026, 06:19, de Radu Caranfil, în Justitie , ? cititori
Dosarul Georgescu-Potra, încă o tură în mașina de spălat a Justiției române
instant-calin-georgescu-decla-05-inquam-photos-octav-ganea

Un dosar uriaș, încă blocat în proceduri. Procesul în care Călin Georgescu, Horațiu Potra și alți 20 de inculpați sunt acuzați de acțiuni împotriva ordinii constituționale nu poate începe nici acum.

Procesul nu începe, dezbaterile se reiau, iar cetățeanul rămâne cu aceeași întrebare: câte vieți are tergiversarea?

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis reluarea dezbaterilor în camera preliminară după schimbarea componenței completului de judecată.

Pe 2 aprilie, Curtea de Apel București stabilise că procesul poate începe.

Decizia a fost contestată, iar dosarul a ajuns la Înalta Curte.

Au urmat amânări succesive.

Acum, când era așteptată o soluție, cauza a fost repusă pe rol, iar noul termen este 29 iunie.

De ce s-a schimbat completul?

Explicația tehnică există.

Unul dintre judecători a formulat o cerere de abținere, iar aceasta a fost admisă.

În asemenea situații, completul nu mai este același, iar judecătorii care vor lua decizia trebuie să participe efectiv la dezbateri.

Din punct de vedere juridic, procedura este logică.

Cine judecă trebuie să audă argumentele și să participe la întreaga dezbatere. Altfel, soluția poate deveni vulnerabilă și poate fi atacată ulterior.

Problema nu este regula. Problema este rezultatul.

Un dosar despre siguranța națională care nu reușește să ajungă la judecată

Procurorii susțin că Georgescu și Potra au fost implicați într-un plan de destabilizare a ordinii constituționale după anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024.

Ancheta vorbește despre un grup paramilitar, deplasări organizate spre București și un arsenal format din arme, pumnale, bastoane telescopice, spray-uri cu piper, topoare și materiale pirotehnice periculoase.

Dacă acuzațiile sunt reale, gravitatea lor este enormă. Dacă nu sunt reale, inculpații au dreptul la o judecată rapidă și clară.

În ambele variante, interesul public cere un proces, nu o colecție de amânări.

Marea problemă: Justiția pare că nu poate porni motorul…

… sau că nu vrea să-l pornească.

Aici apare frustrarea publică. Nimeni nu cere încălcarea procedurilor. Nimeni nu cere condamnări televizate. Prezumția de nevinovăție trebuie respectată.

Dar Justiția nu poate cere la nesfârșit răbdare în timp ce produce doar termene noi.

De fiecare dată există o explicație tehnică. O contestație. O excepție. O abținere. O amânare.

Privite separat, toate sunt legale.

Privite împreună, creează imaginea unui sistem care se mișcă atât de încet încât începe să-și piardă credibilitatea.

Cine câștigă din această întârziere?

Cu siguranță nu Justiția.

Fiecare amânare alimentează suspiciunile tuturor taberelor.

Unii spun că dosarul este o făcătură. Alții spun că sistemul protejează inculpații.

Cetățeanul obișnuit vede doar încă o situație în care statul promite judecată dreaptă și livrează proceduri interminabile.

Dosarul Georgescu-Potra este prea important pentru a fi lăsat să se transforme într-un serial al amânărilor.

Dacă există probe, procesul trebuie să înceapă și să meargă până la capăt.

Dacă nu există, atunci acest lucru trebuie spus limpede.

Dar România nu poate rămâne la nesfârșit în această zonă cenușie, unde acuzațiile sunt explozive, iar Justiția pare că își mută permanent linia de start.