Monica Anisie și ChatGPT: un ”scandal” absurd
S-a produs marele ”cutremur moral” al zilei: Monica Anisie, propusă pentru Ministerul Educației, ar fi fost ajutată la audieri de ChatGPT. Un consilier nota întrebările, le introducea în aplicație, primea răspunsuri structurate, iar ministra propusă folosea, într-o anumită măsură, acel sprijin.
Și gata. S-au aprins făcliile indignării.
S-a vorbit despre răspunsuri prefabricate, despre AI, despre ministru asistat de robot. Numai că întrebarea serioasă rămâne: care este, de fapt, problema?
ChatGPT nu e bau-bau, e unealtă
ChatGPT există exact pentru asta: să asiste.
Să ordoneze idei, să structureze răspunsuri, să clarifice rapid informații, să ofere variante de formulare.
Nu este un bibelou digital, ținut pe raft ca să nu tulbure sensibilitățile celor care încă visează administrația cu dosar cu șină și pix albastru.
A folosi inteligența artificială nu înseamnă automat că nu gândești.
Înseamnă că lucrezi cu instrumentele timpului tău.
Exact cum folosești un calculator, un motor de căutare, o hartă digitală, o aplicație de traducere sau un program care îți corectează textul.
Nimeni nu mai scrie politici publice cu pana de gâscă, la lumina opaițului, doar ca să pară profund.
Educația nu poate rămâne în 1998
Paradoxal, tocmai la Educație această scenă poate fi citită pozitiv.
Un ministru care nu înțelege AI-ul nu are cum să înțeleagă școala următorilor ani.
Elevii îl folosesc deja. Studenții îl folosesc deja. Profesorii încep să-l folosească.
Universitățile, cercetarea, piața muncii, administrația — toate vor fi obligate să se adapteze.
Monica Anisie poate fi criticată pentru destule lucruri, ca orice om public.
Dar faptul că echipa ei a folosit ChatGPT nu este, prin sine, o vină.
Poate fi chiar semnul că nu vrea o Educație blocată în 1998, cu lecția dictată, caietul verificat și frica de orice instrument nou.
Tehnologia nu anulează judecata
Sigur, AI-ul nu trebuie să înlocuiască mintea omului. Nu trebuie folosit ca paravan pentru golul de idei, ca scuză pentru impostură sau ca generator automat de răspunsuri fără asumare.
Dar ca sprijin, ca instrument, ca accelerator de gândire, este perfect legitim.
Adevărata problemă nu este că Monica Anisie a folosit ChatGPT.
Adevărata problemă ar fi ca un ministru al Educației să nu înțeleagă ce înseamnă ChatGPT, cum schimbă acesta învățarea, evaluarea, cercetarea și munca profesorului.
Asumarea viitorului începe cu folosirea lui
Educația nu va putea fi apărată prin frica de tehnologie.
Dimpotrivă, va trebui regândită tocmai pentru că aceste instrumente există deja și vor deveni tot mai puternice.
Asta cere reguli, discernământ, responsabilitate și curaj.
Un ministru al Educației are datoria să nu fugă de soluțiile noi doar pentru că produc scandaluri vechi.
Are datoria să le înțeleagă, să le folosească inteligent și să le așeze într-un cadru corect.
Asta înseamnă responsabilitate publică: să nu te prefaci că viitorul nu a intrat deja în sală.
Un om inteligent nu se teme de un instrument inteligent. Îl folosește.
Iar un ministru care își asumă tehnologiile noi poate fi exact genul de om de care Educația are nevoie ca să nu mai rămână prizoniera reflexelor de ieri.