Criza guvernamentală și profetul de serviciu: Călin Georgescu vrea turul doi înapoi

În timp ce la Cotroceni se caută, cu greu, o formulă de guvernare, Călin Georgescu a simțit nevoia să introducă în ecuație dimensiunea metafizică. Voturi? Majorități? Program economic? Rating suveran? Fleacuri lumești. Adevărata problemă, aflăm de la fostul candidat, este că România s-a îndepărtat de voia lui Dumnezeu.

„Un guvern îndepărtat de voia lui Dumnezeu va cădea oricum. Sau în fața Parlamentului sau în fața oamenilor. Pentru că răul este nesustenabil”, spune Georgescu, cu aerul omului care nu comentează politica, ci recită minuta ședinței cerești.

Firește, dacă tot se află în relații atât de bune cu instanțele supreme ale universului, poate aranja direct acolo și chestiunea cu turul doi înapoi.

Un mic memoriu, o audiență, o solicitare în regim de urgență. Eventual cu ștampilă divină și număr de înregistrare pe nori.

POLITICĂ

De ce nu vom vedea niciodată un raport despre anularea alegerilor din 2024

Justitie

Dosarul Georgescu-Potra, încă o tură în mașina de spălat a Justiției române

Democrația, smerenia și calendarul electoral

Georgescu merge mai departe și explică faptul că politicienii sunt puși de Dumnezeu „să asculte poporul”, iar poporul va asculta de politicieni doar dacă politicienii ascultă poporul.

O construcție circulară, aproape hipnotică, în care democrația se învârte până amețește și cade în genunchi lângă altarul turului doi.

Apoi vine cheia predicii:

„Nimic bun nu va fi dacă nu reluăm turul 2 de acolo de unde a început nesupunerea noastră.”

Așadar, deficitul bugetar, criza politică, lipsa majorității, degradarea încrederii și blocajul instituțional au o singură soluție: reluarea turului doi.

Nu reforme, nu responsabilitate, nu guvern funcțional.

Turul doi. Marele panaceu. Izvorul vindecător. Butonul roșu al mântuirii electorale.

Când Dumnezeu devine consultant politic

Problema nu este credința. Problema este folosirea credinței ca decor pentru o obsesie politică.

Georgescu nu vorbește despre Dumnezeu pentru a aduce lumină într-o criză.

Îl transformă pe Dumnezeu în agent electoral post-factum, chemat să valideze exact ceea ce dorește el.

„Trebuie să ne întoarcem la democrație, să ne întoarcem la credință și să ne întoarcem la bunul Dumnezeu”, spune fostul candidat.

Frumos ambalat…

Doar că, între democrație și mistificare, diferența este uriașă.

Democrația nu înseamnă să reiei votul până îți iese rezultatul dorit. Iar credința nu înseamnă să pui aureolă pe propria ambiție politică.

În fundal, AUR cere intrarea la guvernare și repetă că „fără AUR nu se poate”.

Georgescu cere turul doi înapoi.

Toată zona suveranistă pare prinsă într-un singur refren: poporul a vorbit, dar numai ei au dreptul să traducă.

România are nevoie de guvern, de luciditate și de o minimă decență publică.

Nu de profeții politice servite la pachet cu ”zmerenie” scrisă greșit și ambiții personale botezate drept voia lui Dumnezeu.

De l-am fi auzit pe Călin Georgescu mulțumind, măcar o singură dată, adevăraților ”dumnezei”,

… celor care l-au inventat, l-au împins, l-au lustruit și l-au pompat pe rețele până a devenit relevant pentru toți oamenii care caută o soluție divină ca să mai reziste într-o lume sufocată, pe bune, de Sistem.

Aici apare ironia groasă: exact din măruntaiele acestui Sistem vine și surogatul lui de misticism politic.

Nu din pustie, nu din chilie, nu din vreo revelație.

Ci din laboratoare de influență, rețele de distribuție, algoritmi, bani, complicități și multă foame de putere.

Georgescu nu este profetul anti-Sistem.

Este produsul Sistemului care a descoperit că, în România, poți vinde frica sub formă de credință și ambiția personală sub formă de mântuire națională.