Scenarii amuzante: Constantin Toma, premierul gata să sară din joben

Politica românească ajunge să negocieze și scenariile cu 1% șanse. Ipoteza desemnării primarului Constantin Toma pentru funcția de premier pare, la prima vedere, un exercițiu politic de science-fiction.

Un primar PSD propus de președinte fără acordul conducerii PSD, susținut apoi de PNL, USR și UDMR, într-o încercare de a debloca formarea unui guvern cu puteri depline.

Numai că România politică a ajuns într-o zonă în care scenariile cu 1% șanse nu mai pot fi aruncate automat la coș.

Când negocierile se blochează, partidele se suspectează reciproc, iar funcția de premier devine o piesă mutată pe tablă mai mult pentru efect decât pentru stabilitate, orice variantă începe să pară posibilă măcar ca instrument de presiune.

POLITICĂ

Constantin Toma renunță la pozițiile de top din PSD: „nu mă mai regăsesc în actuala conducere”

POLITICĂ

Un primar PSD condamnă înțelegerea cu AUR

Scenariul Motreanu: Toma în locul lui Veștea

Prim-vicepreședintele PNL Dan Motreanu a lansat public un scenariu construit evident pe modelul Adrian Veștea:

președintele ar putea desemna un primar PSD, „de ce nu chiar Constantin Toma?”, fără acordul liderului PSD, Sorin Grindeanu.

În ipoteza liberalului, PNL ar anunța imediat susținerea pentru candidatul PSD desemnat, iar apoi ar începe jocurile în interiorul PSD.

Un răspuns la scenariul Veștea

Parlamentari contactați individual, promisiuni de funcții, presiuni politice și instituționale, miniștri trecuți cu sigla PSD în dreptul numelui, deși partidul s-ar opune oficial.

Oglinda pusă în fața PSD

Motreanu descrie, practic, o oglindă politică: ce s-ar întâmpla dacă PSD ar fi pus în situația în care s-a aflat PNL în cazul Veștea?

Ar accepta jocul?

Ar spune că „interesul național” cere flexibilitate?

Ar tolera parlamentari care votează împotriva liniei oficiale a partidului?

Ar considera normal ca un premier extras din propriul partid să fie folosit pentru a sparge disciplina internă?

Evident, întrebarea reală nu este ce e cu ipoteza Constantin Toma.

Întrebarea reală este alta: cât de departe se poate merge cu desemnări făcute peste capul partidelor?

Replica PSD: scenarii, cămări și Ciucu ronțăind într-un colț

Răspunsul PSD a venit prin secretarul general Claudiu Manda, care a întors ironic scenariul liberal.

Manda susține că PSD nu ar pune orgoliul politic deasupra interesului României și că, dacă un asemenea scenariu ar debloca situația politică, partidul nu l-ar respinge doar pentru că premierul ar proveni din alt partid.

În același timp, social-democratul îl avertizează pe eventualul primar PSD desemnat premier să se gândească de două ori înainte de a accepta.

Pentru că, spune Manda, Ilie Bolojan „sigur se răzgândește din nou” și găsește un nou motiv să rămână la guvernare.

Replica memorabilă care a furat scena

Finalul răspunsului PSD a fost, inevitabil, cel care a prins tracțiune publică:

„Nu vreți să plecați de la guvernare nici cu apă fiartă, ca să nu vă pierdeți funcțiile și privilegiile. V-ați închis în cămară, ați aprins lumina și l-ați găsit pe Ciucu ronțăind într-un colț.”

Dincolo de formula colorată, PSD încearcă să fixeze mesajul că PNL cere sacrificii altora, dar nu vrea să renunțe la pârghiile puterii.

De ce apare Constantin Toma în această discuție

Constantin Toma nu este doar un nume aruncat la întâmplare.

Primarul Buzăului are profilul politicianului local cu administrație la activ, mai puțin contestabil politic decât liderii centrali ai PSD și…

… suficient de recognoscibil pentru a părea o soluție „din afara războiului de la București”.

Tocmai de aceea, numele lui funcționează bine într-un scenariu de laborator:

un primar PSD, dar nu liderul PSD;

un social-democrat, dar nu exponentul conducerii centrale;

un administrator local, nu un negociator de partid.

Formula care sună bine doar pe hârtie

În teorie, o asemenea formulă ar putea fi vândută ca soluție de deblocare.

În practică, însă, desemnarea unui premier dintr-un partid fără acordul acelui partid ar arunca scena politică într-o criză și mai mare.

Ar fi greu de construit o majoritate stabilă pe ruinele unei asemenea operațiuni.

Un guvern născut prin fisurarea unui partid poate trece, eventual, prin Parlament.

Dar apoi trebuie să guverneze.

Acolo începe partea grea.

Scenariu de presiune, nu neapărat scenariu de lucru

Cel mai probabil, discuția despre Constantin Toma premier nu este, cel puțin acum, un plan politic matur, ci o piesă de presiune în conflictul dintre PSD și PNL.

PNL încearcă să arate PSD-ului cum se vede jocul din cealaltă parte.

PSD răspunde că liberalii nu mai vor să plece de la putere.

Fiecare partid acuză celălalt partid că blochează guvernarea în numele intereselor proprii, în timp ce ambele invocă, solemn, interesul național.

Toți vor stabilitate, dar fiecare în folosul lui

Aici este, de fapt, miezul crizei:

toată lumea vorbește despre responsabilitate, dar toată lumea calculează costuri, funcții, pierderi și avantaje.

Fiecare vrea guvern, dar nu orice guvern.

Fiecare vrea stabilitate, dar preferabil stabilitatea care îl avantajează.

România are nevoie de guvern, nu de experimente la lumina din cămară

Ipoteza Toma arată cât de departe a ajuns blocajul politic.

Când se discută serios, fie și ca exercițiu retoric, despre desemnarea unui premier împotriva voinței propriului partid, înseamnă că mecanismele normale de negociere au obosit.

România are nevoie de un guvern cu puteri depline.

Are nevoie de decizii pe buget, PNRR, investiții, apărare, programul SAFE, relația cu partenerii externi și pregătirea pentru o perioadă economică dificilă.

Am tot scris aceste rânduri. Ne amuză faptul că suntem obligați să le repetăm.

Un guvern construit prin surpriză nu garantează stabilitate

Un guvern construit prin surpriză, prin fracturi interne și prin telefoane date parlamentarilor în nume personal nu ar rezolva neapărat criza. Ar putea doar să o mute în altă cameră.

Scenariul Constantin Toma premier rămâne, deocamdată, o ipoteză cu aer de ficțiune politică.

Dar simplul fapt că ea poate fi formulată credibil spune multe despre momentul în care ne aflăm.

Granița dintre absurd și posibil s-a subțiat periculos

În politica românească de azi, granița dintre absurd și posibil s-a subțiat periculos.

Când partidele ajung să caute premieri prin cămări, prin colțuri și prin scenarii cu 1% șanse, problema nu mai este doar cine va fi desemnat.

Problema este că aproape nimeni nu mai pare capabil să construiască normal o majoritate.

Și asta este realitatea de azi. Cu care ne-am cam obișnuit.