Nicușor Dan și omagiul pentru Trump: diplomație strategică sau lingușeală cu antet prezidențial?

Nicușor Dan a publicat un articol de opinie în Newsmax, unul dintre cele mai influente portaluri conservatoare din Statele Unite, iar mesajul este limpede:

România vrea să rămână aproape de America, să fie văzută, să fie utilă și să nu fie uitată într-un colț al hărții, lângă Marea Neagră, cu Rusia respirând greu peste gard.

Până aici, nimic scandalos.

Pentru România, parteneriatul strategic cu Statele Unite nu este un moft, nu este o poză de protocol și nu este o broșă diplomatică prinsă frumos la rever.

POLITICĂ

Avertismentul lui Siegfried Mureșan după ofensiva AUR împotriva lui Nicușor Dan

POLITICĂ

AUR nu va vota viitorul Guvern. Partidul anunță inițierea suspendării lui Nicușor Dan

Este una dintre garanțiile serioase de securitate într-o regiune unde istoria are prostul obicei să revină cu bocancii murdari de scuipat și de sânge.

Problema începe când discursul despre America se transformă într-o felicitare parfumată pentru Donald Trump.

Una este să spui că România respectă Statele Unite, are nevoie de sprijin american și vrea consolidarea parteneriatului strategic.

Alta este să sugerezi că românii îl susțin pe Trump cu un entuziasm aproape național, când sondajele arată o realitate mult mai complicată.

Sondajele nu cântă chiar imnul MAGA la București

Potrivit datelor invocate chiar în spațiul public românesc:

42,8% dintre români cred că România ar trebui să se apropie mai mult de Administrația Trump,

în timp ce 45,6% spun mai degrabă că nu.

Deci, nu avem un val popular pro-Trump.

Avem o țară împărțită aproape în două, cu o ușoară înclinare împotriva unei apropieri suplimentare de actuala administrație americană.

În același timp, 66,7% dintre respondenți spun că România ar trebui să își consolideze relațiile cu statele europene influente.

Acolo apare majoritatea clară.

Acolo e direcția dominantă: Europa rămâne reperul politic și economic principal, chiar dacă America rămâne indispensabilă pe securitate.

Prin urmare, formula despre sprijinul „extrem de puternic” pentru Trump pare mai degrabă o rotunjire diplomatică. Ca să nu-i spunem cosmetizare cu pudră groasă.

În realitate, românul educat se amuză copios de toată această ”panaramă” care este Trump, în tot ce întreprinde.

De ce face Nicușor Dan asta

Explicația cinică, dar probabil corectă, este simplă: articolul nu este scris pentru publicul românesc.

Este scris pentru publicul conservator american.

Newsmax nu este o alegere întâmplătoare. Este o platformă apropiată de universul republican, frecventată de oamenii care contează în jurul Administrației Trump.

Mesajul este calibrat pentru Washingtonul trumpist:

România vă respectă,

România vă susține,

România bagă bani în apărare,

România contează la Marea Neagră,

România nu vine cu lecții europene plicticoase, ci cu baze, flanc estic, loialitate și buget militar.

România e cuminte și vă pupă în ilustrul poponeț, dacă e nevoie.

Aceasta este diplomația pe stil nou: nu mai trimiți doar note oficiale, trimiți semnale publice exact în presa care place puterii de la Washington.

Mai ales în condițiile în care Administrația prezidențială a semnat deja un contract de lobby cu consultanți americani.

Asta nu este neapărat ilegal sau neobișnuit.

Statele fac lobby la Washington de când lumea.

Dar explică de ce articolul sună mai puțin ca o analiză de politică externă și mai mult ca o broșură de prezentare pentru sala de așteptare a republicanilor.

Istoria românilor, pusă în ambalaj de campanie

Nicușor Dan invocă rezistența anticomunistă din munți și speranța românilor că „vin americanii”.

Este o memorie reală, profundă, dramatică. Generații întregi au privit America drept simbol al libertății, al Occidentului și al ieșirii din lagărul sovietic.

Numai că aici apare mica acrobație.

Admirația istorică a românilor pentru America nu este totuna cu sprijinul politic pentru Donald Trump.

America din imaginarul anticomunist românesc nu era un lider anume. Era libertatea.

Era NATO înainte de NATO-ul nostru.

Era promisiunea că Moscova nu are ultimul cuvânt.

A transforma această memorie într-un argument pentru popularitatea lui Trump în România este convenabil diplomatic, dar discutabil intelectual.

România trebuie să fie pro-americană, nu ridicolă

România trebuie să fie pro-americană în materie de securitate.

Trebuie să fie serioasă în NATO.

Trebuie să investească în apărare.

Trebuie să țină aproape de Washington, mai ales într-o regiune în care Rusia nu este o metaforă, ci o amenințare militară reală.

România, totuși, nu trebuie să devină majoretă de ocazie pentru fiecare administrație americană.

Parteneriatul strategic cu Statele Unite este mai mare decât Donald Trump.

A existat înaintea lui și trebuie să rămână solid și după el.

Exact de aceea, limbajul președintelui României ar trebui să fie ferm, elegant și util, nu umflat festiv cu entuziasme populare greu de dovedit.

Poți să-i spui Washingtonului: suntem aliați, suntem serioși, suntem aici, contăm.

Nu trebuie să adaugi: și, apropo, vă iubește poporul român de nu mai poate.

Pentru că poporul român, după cum arată cifrele, e mai complicat decât fraza asta.

Președintele României este șeful diplomației românești. Ne așteptăm de la el să se priceapă. Sau să dea dovadă că învață din mers.

Când diplomația începe să sune ca o felicitare scrisă de consultantul de lobby, avem dreptul să ridicăm o sprânceană.

Nu pentru că America nu contează.

Ci pentru că România ar trebui să conteze suficient încât să nu se prezinte la ușă cu căciula în mână și sondajele împăturite frumos în buzunar.