Se coace partidul resturilor parlamentare: POT, SOS, UPR și polonicul abil al lui Victor Ponta

O nouă construcție, aceeași mobilă veche. O parte dintre parlamentarii afiliați grupului Uniți pentru România vor folosi vacanța parlamentară pentru a testa în teritoriu potențialul înființării unui nou partid. Informația vine pe surse din grupul UPR din Camera Deputaților și arată că facțiunea ia în calcul „să se convertească într-un nou partid politic”.

Din grup fac parte deputați aleși pe listele POT, SOS și PSD, inclusiv fostul premier Victor Ponta, care a plecat din grupul PSD și s-a alăturat, în iunie, grupului Uniți pentru România, format inițial în jurul unor aleși desprinși din POT.

Ponta explica atunci că PSD nu mai avea nevoie de el „nici măcar pe bancă” și că merge la o echipă mică, unde experiența lui ar putea fi utilă.

Pe hârtie, avem un „proiect nou”.

POLITICĂ

PSD acuză PNL de presiuni asupra magistraților și cere intervenția Bruxelles-ului

Justitie

PNL, justiția și reflexul de partid-stat: când instanța nu-ți convine, o acuzi că face politică

În realitate, avem o reciclare parlamentară cu ambalaj proaspăt.

Genul de construcție care apare când partidele mari se rup, partidele mici se ceartă, iar aleșii descoperă că mandatul e mai confortabil când are și o firmă politică proprie pe ușă.

Cine se adună în UPR

Grupul UPR din Camera Deputaților este format, potrivit informațiilor publicate, din 12 deputați aleși pe listele POT, SOS și PSD.

Printre ei:

Răzvan Chiriță, lider de grup și fost POT,

Victor Ponta, fost PSD,

Gabriela Porumboiu, Dan Nicolae, Matei Sergiu, Daniel Grofu, Călin Groza, Valentin Răducea, Codruța Corcheș, Mădălin Făget, Raisa Enachi și Mariana Vârgă.

Toate aceste nume intră la categoria ”cine-or fi ăștia, frate”.

Ei acoperă zece circumscripții electorale:

București, Ilfov, Timiș, Dâmbovița, Dolj, Prahova, Constanța, Maramureș, Suceava și Vaslui.

Asta contează!

Un partid nu se face doar cu siglă, conferință de presă și slogan cu „România”.

Se face cu oameni în teritoriu, sedii, primari, simpatizanți, liste, bani și un minim aparat organizatoric.

Vacanța parlamentară va fi, deci, perioadă de sondare.

Cine vine?

Cine răspunde la telefon?

Cine mai are nervi de un nou partid?

Cine poate aduce organizații locale?

Cine poate livra voturi, nu doar postări?

„Proiect care poate schimba România” — această fumigenă expirată

UPR a transmis pe Facebook că, din toamnă, oamenii vor avea ocazia să se implice într-un proiect care „poate schimba cu adevărat România”.

Aici se vede imediat parfumul clasic al începuturilor politice românești.

Toate proiectele schimbă România.

Niciunul nu vine să repare o filială, să prindă pragul electoral, să negocieze locuri sau să salveze câteva mandate. Nu.

Toate vin să schimbe România, să redea speranța, să unească oamenii, să construiască altceva.

După care, de obicei, schimbarea se oprește la prima negociere de comisie parlamentară.

În cazul UPR, formula e cu atât mai savuroasă cu cât vorbim despre parlamentari veniți din partide diferite, multe dintre ele intrate în Parlament tocmai pe val anti-sistem.

Acum, după câteva luni, anti-sistemul face sistem, își caută teritoriu, își face structură și se pregătește să pună eticheta „nou” peste oameni care au trecut deja prin listele altora.

Ponta, indispensabilul de serviciu

Prezența lui Victor Ponta dă construcției greutate mediatică, dar și un aer de deja-vu.

Ponta este, în politica românească, acel produs care revine periodic pe raft sub o etichetă ușor schimbată:

PSD, Pro România, independent, acum UPR. Mereu cu experiență, mereu cu discurs de om util, mereu disponibil pentru o nouă combinație care, evident, nu e combinație, ci „proiect”.

Pentru un grup de debutanți sau foști parlamentari POT/SOS, Ponta poate fi util:

știe Parlamentul, știe televiziunile, știe negocierile, știe cum se vinde o construcție politică.

Dar tocmai asta e și problema.

Când „noul” vine cu Victor Ponta în vitrină, noutatea se mai ofilește puțin.

E ca și cum ai deschide o cafenea hipster într-o fostă autogară și ai pune pe afiș: „complet nou, administrat de domnul care a condus bufetul gării în 2012”.

Ce caută de fapt această construcție

Noul partid, dacă apare, poate urmări trei obiective.

Primul: supraviețuire parlamentară.

Un grup informal e util, dar un partid oferă identitate, structură, posibilitate de negociere, candidați și continuitate.

Al doilea: captarea electoratului dezamăgit de POT, SOS, AUR sau PSD.

Există un bazin de vot antisistem, suveranist, social-național, anti-establishment, dar și un bazin de oameni care vor doar „altceva” fără să știe exact ce. Acolo se va pescui.

Al treilea: masă critică de negociere.

Într-un Parlament fragmentat, un grup mic poate deveni util dacă voturile sunt strânse. Iar când ești util, ești invitat la masă. Sau măcar la bufet.

Cum se va chema noul partid?

Noi propunem un nume isteț:

PCCNAMÎPNL — Partidul Celor Care Nu Au Mai Încăput la PNL

Probabil cea mai corectă denumire. După ce PNL a început să importe din SOS și POT, era inevitabil să apară și lotul care n-a mai prins loc în microbuz. Nu toată lumea poate fi șef de filială liberală din prima.

Problema de fond: nu orice scindare e naștere

În politica românească, orice ruptură se prezintă ca început. Dar multe sunt doar mutări de mobilier între camerele aceleiași case.

Un partid nou ar trebui să aducă o idee clară, o linie doctrinară, o propunere politică recognoscibilă.

Ce vrea acest nou partid?

Suveranism mai civilizat?

Ponta cu garnitură de POT?

PSD de rezervă?

SOS fără scandalul Șoșoacă?

Naționalism pragmatic?

Centru anti-sistem? Populism cu cravată?

Deocamdată, nu știm. Știm doar că există parlamentari, există teritoriu de testat și există promisiunea că „din toamnă” începe ceva mare.

Să ne amuzăm discret, deocamdată. Ponta va da curând cu dorobanțul de parchet.