Putin ia în calcul să lovească România. Rusia nu caută pacea, ci următoarea lovitură

Presa internațională scrie că Vladimir Putin nu pare să caute sfârșitul războiului din Ucraina, ci mai degrabă o nouă escaladare. Surse apropiate Kremlinului spun că atacurile ucrainene cu drone asupra rafinăriilor și porturilor rusești i-au întărit liderului rus hotărârea de a continua lupta, mai ales pentru controlul Donbasului.

În același tablou apare și scenariul lovirii unor baze NATO din statele baltice și România, menționat de un oficial rus în logica unei escaladări.

Când barbaria se simte umilită, devine și mai periculoasă

Nu e o informație care ar trebui tratată cu isterie, dar nici cu somnolența noastră tradițională.

Rusia lui Putin a arătat deja ce este:

un stat imperial, violent, nostalgic până la lacrimi după tanc, deportare și hărți redesenate cu sânge.

Loviturile Ucrainei asupra infrastructurii energetice rusești au efect real.

Dor. Costă. Umilesc.

Iar pentru un regim construit pe mitul invincibilității, umilința nu produce reflecție, ci dorință de revanșă.

România intră în frază pentru că e pe hartă

Faptul că România apare în asemenea scenarii nu înseamnă că mâine dimineață începe războiul la noi.

Înseamnă însă că poziția noastră contează.

Suntem pe flancul estic, avem infrastructură militară aliată, avem baza de la Deveselu, avem proximitate cu Marea Neagră și Ucraina.

Cu alte cuvinte, nu suntem spectatori exotici la marginea lumii, ci parte a unei arhitecturi de securitate pe care Rusia o urăște de ani buni.

Reuters notează și reacția Rusiei la deciziile recente ale NATO privind sprijinul pentru Ucraina și apărarea colectivă:

Moscova acuză militarizarea Europei și amenință, ca de obicei, cu formule mari și întunecate.

Testarea NATO, sportul preferat al Kremlinului

Cel mai periculos scenariu nu este neapărat atacul mare, frontal, cu fanfară apocaliptică.

Rusia poate încerca și lucruri mai murdare:

atacuri izolate, incidente ambigue, drone rătăcite convenabil, presiune psihologică, provocări menite să testeze reacția NATO și nervii statelor de pe flancul estic.

Aici e jocul vechi al Kremlinului:

să răspândească frică, să producă dezbinare, să convingă populațiile occidentale că apărarea costă prea mult și Ucraina trebuie abandonată ca să avem „liniște”.

Numai că liniștea cumpărată de la Putin se plătește de două ori: prima dată cu umilință, a doua oară cu teritorii.

Weekend liniștit, cu imperiul la ușă

Nu trebuie să intrăm în panică. Dar trebuie să ieșim din prostie.

Rusia nu este un partener dificil, nu este o mare putere supărată, nu este un vecin sensibilizat de extinderea NATO.

Este un imperiu în putrefacție, condus de un om care preferă să ardă încă o țară decât să accepte că epoca lui s-a terminat.

Iar România trebuie să înțeleagă ceva simplu:

pacea nu se apără cu iluzii, ci cu aliați, armată, infrastructură, muniție, luciditate și nervi de oțel.

Restul e poezie pentru fraieri și hrană pentru propaganda rusă.