Ștefan Popescu: „România nu mai transmite nimic către Washington” – Analiza care explică răcirea relației cu SUA

Relația dintre România și SUA traversează una dintre cele mai complicate perioade din ultimii ani la nivel politic, în ciuda faptului că parteneriatul militar și cooperarea tehnică rămân solide. Lipsa unei întâlniri între președintele României, Nicușor Dan, și liderul de la Casa Albă, Donald Trump, ridică numeroase semne de întrebare privind locul pe care România îl mai ocupă în prioritățile strategice ale Washingtonului.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru PUTEREA, analistul de politică externă Ștefan Popescu explică de ce Bucureștiul nu mai este perceput drept un actor strategic de prim rang, care sunt motivele pentru care Polonia și Finlanda au devenit parteneri privilegiați ai administrației americane și de ce Turcia câștigă tot mai mult teren în regiunea Mării Negre. Expertul vorbește și despre posibilitatea relocării trupelor americane din Germania și despre ceea ce România ar trebui să facă pentru a reveni pe radarul Washingtonului.

PUTEREA: Relația politică dintre România și Statele Unite pare să stagneze. Cum interpretați lipsa unei întâlniri între președintele Nicușor Dan și Donald Trump?

Ștefan Popescu: În opinia mea, problema reluării dialogului politic la nivel înalt cu Washingtonul nu este încă rezolvată. Nu avem o dată certă pentru o vizită la Washington și nici pentru o întâlnire între președintele Nicușor Dan și președintele Donald Trump. În plus, contextul politic american devine din ce în ce mai complicat pe măsură ce se apropie alegerile de la jumătatea mandatului.

Din păcate, România are în continuare o relație funcțională cu Statele Unite la nivel tehnic și la nivel politico-militar, însă dialogul politic la nivel înalt – între președinți, miniștri de Externe sau ai Apărării – nu este încă normalizat.

Dezvăluiri

România riscă să rateze revoluția crypto din UE. Două milioane de investitori sunt prinși într-un vid legislativ după intrarea în vigoare a MiCA

Energie

Cum pot companiile produce mai mult și consuma mai puțină energie? Răspunsul, la un seminar organizat la Ploiești

PUTEREA: Există voci care spun că autoritățile române au neglijat relația cu Washingtonul în această perioadă. Sunteți de acord?

Ștefan Popescu: Nu cred că această situație ține în primul rând de România. Indiferent de calitatea politicii externe românești, cred că explicația principală este regândirea și redimensionarea prezenței americane în Europa. Are mai puțină legătură cu eventuale greșeli ale liderilor politici români, fie că vorbim despre președinte sau despre Guvern.

Dacă Statele Unite ar fi considerat România un interlocutor cu adevărat indispensabil din punct de vedere strategic, fără îndoială acest dialog politic ar fi existat deja.

 PUTEREA: Guvernul a apelat inclusiv la o firmă americană de lobby pentru a facilita dialogul cu administrația Trump. Ce transmite această decizie?

Ștefan Popescu: Este, practic, o recunoaștere că avem nevoie să deschidem un culoar de comunicare către administrația americană. Contractul de lobby arată că România încearcă să își facă mai bine cunoscute intențiile și proiectele în fața administrației Donald Trump.

Faptul că este nevoie de o asemenea intermediere spune foarte multe despre dificultatea actuală a dialogului politic.

PUTEREA: Donald Trump este concentrat în această perioadă pe Orientul Mijlociu și pe Indo-Pacific. Europa a trecut pe plan secund?

Ștefan Popescu: Atenția SUA este concentrată în Indo-Pacific, în Orientul Mijlociu și în emisfera vestică, adică în zone considerate prioritare pentru securitatea americană.

Asta nu înseamnă că Washingtonul a abandonat Europa. Dacă ne uităm însă la dialogul privilegiat cu Polonia sau la măsurile suplimentare de reasigurare adoptate pentru Polonia și Finlanda, observăm că România nu se mai regăsește în aceeași categorie.

Statele Unite păstrează interese importante în Europa, însă aleg foarte clar partenerii considerați esențiali.

PUTEREA: România rămâne totuși un aliat NATO aflat la granița războiului din Ucraina. Nu este suficient?

Ștefan Popescu: România își păstrează importanța ca platformă logistică. S-a văzut inclusiv în timpul crizei iraniene că infrastructura și poziția geografică a României sunt utile.

Însă există o diferență între a fi o platformă logistică și a fi un interlocutor strategic pentru Statele Unite. Din păcate, România nu mai este percepută în această a doua categorie.

Desigur, politica externă trebuie să crească valoarea strategică a unei țări. Aici este foarte mult de lucru.

PUTEREA: Unde credeți că pierde România?

Ștefan Popescu: România are aproape absentă politica de vecinătate. În Orientul Mijlociu aproape că nu mai existăm. Sunt foarte multe dosare internaționale în care România nu mai este prezentă și, în consecință, nu mai apare pe radarul administrației americane.

Mai există și o realitate de fond: SUA operează mult mai strict cu ierarhii strategice și acordă prioritate actorilor care au un impact mai mare asupra sistemului internațional.

PUTEREA: Unii spun că relația cu Donald Trump depinde foarte mult de chimia personală dintre lideri.

Ștefan Popescu: Sigur că există și o componentă personală. Dar prietenia nu este o categorie de politică externă.

Atunci când Donald Trump are un interes strategic, trece peste orice și urmărește obiectivele Statelor Unite. Interesele sunt cele care contează, nu relațiile personale.

PUTEREA: Finlanda pare să beneficieze de o atenție specială din partea Washingtonului. De ce?

Ștefan Popescu: Nu cred că explicația ține de faptul că președintele finlandez joacă golf cu Donald Trump.

Finlanda are o importanță strategică excepțională prin poziționarea sa la contactul direct cu Rusia și prin posibilitatea de a crea, împreună cu Polonia, un spațiu de securitate în nordul Europei.

Pentru americani, separarea strategică dintre Germania și Federația Rusă reprezintă o preocupare veche și foarte importantă. Acesta este motivul principal pentru care Finlanda contează atât de mult.

PUTEREA: România este însă la Marea Neagră, într-o zonă extrem de sensibilă.

Ștefan Popescu: Da, dar Marea Neagră nu mai are aceeași importanță strategică pentru Statele Unite pe care o avea în urmă cu doi sau trei ani.

În același timp, România nu transmite suficient de clar o viziune sau proiecte care să o transforme într-un actor indispensabil.

PUTEREA: Cine câștigă teren în regiunea Mării Negre?

Ștefan Popescu: Cred că Washingtonul vede tot mai clar Turcia drept puterea delegată în regiune.

Vedem intensificarea contactelor americano-turce, atât în ceea ce privește Marea Neagră, cât și Siria sau alte dosare regionale. Americanii par să considere că Turcia poate juca rolul unei puteri intermediare care gestionează interesele occidentale în această zonă.

Acest lucru schimbă inevitabil și percepția asupra României.

PUTEREA: Există informații privind relocarea unor trupe americane din Germania. România ar putea beneficia?

Ștefan Popescu: Cred că o parte importantă dintre aceste trupe vor ajunge în Polonia. Nu cred că o decizie definitivă a fost luată, dar Polonia pare principalul beneficiar.

Retragerea unor efective din Germania reprezintă un semnal privind redimensionarea angajamentului militar american în Europa.

Totuși, trebuie făcută o distincție importantă: bazele militare americane rămân. Iar aceste baze reprezintă capacitatea de proiecție strategică a Statelor Unite, care nu este afectată de eventualele relocări de trupe. Acesta este elementul esențial care trebuie urmărit.