„Odiseea” lui Nolan a găsit Itaca în Sicilia. Acum, turiștii pornesc pe urmele lui Ulise

Filmul lui Christopher Nolan a împărțit lumea între spectatori extaziați, clasiciști îngroziți și combatanți culturali care se ceartă inclusiv despre culoarea pielii Elenei din Troia. Pentru mica insulă italiană devenită Itaca pe marele ecran, asemenea dispute produc însă un zgomot foarte plăcut: cel al unei uriașe mașini de publicitate.

Autoritățile siciliene estimează că „efectul Odiseea” ar putea aduce economiei locale venituri de peste 500 de milioane de dolari.

Itaca lui Nolan se află în Sicilia

Christopher Nolan a filmat „Odiseea” în Grecia, Maroc, Italia, Islanda, Scoția și Malta.

Una dintre cele mai spectaculoase alegeri a fost Favignana, insulă aflată în largul coastei vestice a Siciliei, folosită pentru a reprezenta Itaca, patria spre care Ulise încearcă să se întoarcă după războiul troian.

Favignana este cea mai mare dintre Insulele Egadi, arhipelag aflat în apropierea orașului Trapani.

O insulă mică, într-un film uriaș

Favignana are aproximativ 4.000 de locuitori permanenți și o suprafață de mai puțin de 20 de kilometri pătrați.

Economia sa depinde în bună măsură de pescuit și de turismul estival.

Până la apariția lui Nolan, insula era cunoscută mai ales de italieni și de călătorii atrași de locurile ceva mai liniștite ale Mediteranei.

Acum, peisajele sale sunt proiectate în cinematografe din întreaga lume și pot fi asociate definitiv cu unul dintre miturile fundamentale ale civilizației europene.

Castelul lui Ulise poate fi vizitat

Monte Santa Caterina și fortificația ridicată pe culmea sa au devenit, în film, parte a regatului lui Ulise. Nolan a folosit și vechile cariere de calcar, golfurile stâncoase și apele aproape neverosimil de limpezi ale insulei.

Au fost turnate scene și în Insulele Eoliene, în jurul insulelor Lipari, Vulcano și Basiluzzo.

Aici, legătura cu epopeea este și mai puternică: arhipelagul poartă numele lui Eol, stăpânul vânturilor, cel care îi oferă lui Ulise un burduf în care fuseseră închise vânturile potrivnice.

Sicilia nu este doar un fundal exotic peste care trec actorii. Peisajul participă la construcția universului mitologic și devine unul dintre personajele filmului.

De la Homer la rezervările turistice

Nicola Tarantino, directorul Sicilia Film Commission, susține că interesul pentru Favignana a crescut după lansarea filmului și a campaniei sale mondiale de promovare. Turiștii americani s-ar afla printre cei mai interesați să vadă „adevărata Itacă” a lui Nolan.

Potrivit estimărilor prezentate publicației americane Variety, expunerea oferită de producție ar putea genera venituri de aproximativ 287 de milioane de dolari în următorii trei ani.

Pe termen lung, impactul economic ar putea depăși 500 de milioane.

Banii n-au ajuns încă în port

Cifra trebuie citită corect. Favignana nu a încasat deja jumătate de miliard de dolari, iar studioul Universal nu va vira suma în contul primăriei.

Este o proiecție privind efectul economic cumulat:

cazare, restaurante, transport naval, excursii, ghizi, închirieri, servicii, magazine și investiții. Banii ar urma să fie cheltuiți de turiștii atrași de imaginile văzute pe ecran.

Estimarea vine însă din partea structurii regionale care promovează industria cinematografică siciliană, nu dintr-un studiu economic independent.

Suma este posibilă, dar nu garantată.

Între spectatorul care admiră un golf într-un cinematograf din Chicago și turistul care cumpără bilet de feribot spre Favignana rămâne o distanță considerabilă.

Nolan a făcut din Homer un blockbuster de vară

Optimismul sicilienilor este alimentat de dimensiunea fenomenului.

„Odiseea” a debutat cu încasări de 264,1 milioane de dolari la nivel mondial: 124,5 milioane în Statele Unite și Canada și 139,6 milioane pe celelalte piețe.

După numai două săptămâni, totalul global ajunsese la aproximativ 640 de milioane de dolari.

Producția a costat circa 250 de milioane de dolari, la care s-ar adăuga aproximativ 125 de milioane pentru promovare.

Este primul lungmetraj realizat integral cu camere IMAX, iar cererea pentru proiecțiile pe peliculă de 70 mm a fost atât de mare încât unele cinematografe au programat spectacole la miezul nopții și chiar la trei dimineața. Associated Press

O epopee veche de trei milenii, fără supereroi

Nolan a reușit ceva aproape absurd pentru Hollywoodul actual: a transformat un poem vechi de aproape trei milenii într-un eveniment comercial mondial.

Nu avem supereroi, automobile zburătoare sau partea a noua a unei francize stoarse până la ultimul dolar.

Avem epopeea atribuită lui Homer, aventura unui războinic care încearcă să se întoarcă acasă și numele unui regizor devenit el însuși o garanție comercială.

Distribuția contribuie din plin la atracție:

Matt Damon este Ulise, Tom Holland îl interpretează pe Telemah, Anne Hathaway este Penelopa, Zendaya – Atena, Charlize Theron – Calypso, iar Robert Pattinson îl joacă pe Antinous.

Un succes uriaș și un film făcut bucăți

Succesul financiar nu a adus pacea. Dimpotrivă, „Odiseea” a devenit unul dintre cele mai controversate filme ale anului.

Emily Wilson, profesoară de studii clasice la Universitatea Pennsylvania și autoarea unei foarte apreciate traduceri în limba engleză a epopeii, a demolat producția într-un eseu publicat de London Review of Books.

Wilson a acuzat filmul de grandoare superficială, personaje insuficient dezvoltate și lipsă de profunzime psihologică, emoțională, politică și morală.

Verdictul ei asupra scenariului a fost nimicitor: „abysmal”, adică îngrozitor.

Explozii mari, personaje mici

În lectura lui Emily Wilson, Nolan a păstrat explozia, gigantescul și spectacolul, dar a pierdut substanța lui Homer: timpul, memoria, războiul, familia și ambiguitatea morală a întoarcerii eroului.

Clasicista a mers până la a spune că i-ar fi rușine să fi scris orice fragment din scenariu.

Personajele nu ar avea motivații convingătoare, iar filmul nu i-ar oferi spectatorului suficiente motive pentru a-i păsa dacă Ulise mai ajunge sau nu la Penelopa. The Guardian

Este cea mai grea critică posibilă pentru o asemenea adaptare: spectacolul funcționează, dar omul din mijlocul lui s-a pierdut.

Nolan îi trimite pe spectatori la bibliotecă

Atacul lui Emily Wilson are însă o încheiere neașteptată. Deși consideră filmul o ratare artistică, profesoara recunoaște meritul său cultural.

Publicul revine în cinematografe, iar traducerile „Odiseei” se vând din nou.

Filmul îi poate determina pe unii spectatori să citească epopeea și poate reaminti universităților că literatura, limbile clasice și istoria nu sunt niște vechituri numai bune de eliminate din programe.

Dacă un blockbuster convinge câteva sute de mii de tineri să deschidă o carte de Homer, până și un scenariu considerat îngrozitor poate săvârși o faptă bună.

Elena din Troia, în războiul cultural american

O altă controversă a plecat de la distribuție. Lupita Nyong’o, actriță de culoare, o interpretează pe Elena din Troia, iar Elliot Page apare în rolul războinicului Sinon. Alegerile au declanșat atacuri din partea comentatorilor conservatori americani.

Elon Musk l-a numit pe Nolan „laș” din cauza distribuirii Lupitei Nyong’o și a promis că platforma sa de inteligență artificială va produce o adaptare „corectă istoric” a epopeii.

Există o ironie zdravănă în această pretenție.

„Odiseea” este un poem cu zei care se amestecă printre oameni, ciclopi, vrăjitoare, monștri marini și o femeie capabilă să transforme marinarii în porci.

Fidelitatea istorică poate fi discutată în privința armelor, costumelor și organizării lumii miceniene.

Stabilirea fizionomiei exacte a Elenei rămâne ceva mai dificilă, câtă vreme nici existența ei istorică nu poate fi demonstrată. Imaginarul colectiv e mereu provocat, de vreo două decenii.

Ar fi putut Elena din Troia să fie de culoare? Poate că da. Dar sigur nu era. Adicăăă… putea fi și extraterestră, nu?

Scandalurile nu i-au gonit pe spectatori

Discuția despre distribuție a produs enorm de multă furie pe rețelele sociale și aproape nicio pagubă comercială.

Filmul a obținut calificativul „A” din partea publicului chestionat de CinemaScore, iar la debut avea 95% recenzii favorabile pe Rotten Tomatoes.

Încasările au continuat să crească, inclusiv după ce o copie piratată a producției a fost distribuită pe platforma X și a adunat milioane de vizualizări înainte de a fi eliminată.

Publicul a venit la cinema chiar și atunci când internetul îi oferea ilegal filmul acasă. Forța imaginii IMAX și numele lui Nolan au fost mai puternice decât pirateria.

Grecii lui Homer vorbesc ca americanii

Au fost ironizate și accentele americane ale personajelor, precum și replicile excesiv de contemporane.

Unii spectatori au susținut că eroii sună mai degrabă ca niște locuitori din Ithaca, statul New York, decât ca supușii unui rege din lumea greacă arhaică.

Obiecția are un sâmbure comic.

Filmele istorice ne-au obișnuit ca romanii, grecii și faraonii să vorbească impecabil engleza cu accent britanic, deși nici aceasta nu este cu un milimetru mai autentică.

În cel mai riguros film posibil, personajele ar trebui să vorbească într-o formă de greacă veche pe care aproape nimeni din sală n-ar înțelege-o.

Adevărata întrebare este dacă limbajul modern ajută povestea să ajungă la public sau îi sparge vraja. Aici, spectatorii se pot certa până se întoarce Ulise acasă.

„The White Lotus” a arătat drumul

Sicilienii au mai văzut ce poate face o producție mondială pentru turism.

Serialul „The White Lotus” a transformat Taormina într-o destinație și mai râvnită, efectul său economic fiind estimat la aproximativ 138 de milioane de euro.

„Odiseea” operează însă la o scară mult mai mare.

Filmul rulează în zeci de țări, este susținut de una dintre cele mai ample campanii cinematografice ale ultimilor ani, iar peisajele Siciliei apar legate de una dintre poveștile fundamentale ale culturii europene.

Călătoriile inspirate de marele ecran

Această formă de turism poartă numele de set-jetting: oamenii aleg o destinație deoarece au văzut-o într-un film sau serial.

Noua Zeelandă a construit ani întregi de turism în jurul trilogiilor „Stăpânul Inelelor”, Dubrovnik a fost invadat de admiratorii „Game of Thrones”, iar Taormina a profitat de succesul „The White Lotus”.

Acum, Favignana poate deveni locul în care spectatorii vin să-și fotografieze propria întoarcere în Itaca.

Avantajul insulei este că nu oferă doar un decor cinematografic.

Are plaje, golfuri, fortificații, vechi cariere și o identitate mediteraneeană care poate păstra turiștii și după ce curiozitatea legată de film se va stinge.

Jumătatea de miliard trebuie și organizată

O creștere abruptă a numărului de vizitatori poate aduce bani, locuri de muncă și investiții, dar și prețuri mai mari, aglomerație, deșeuri, presiune asupra apei și degradarea golfurilor care au produs miracolul cinematografic.

Insula are nevoie de transport mai bun, trasee controlate, ghizi, reguli pentru ambarcațiuni și servicii turistice capabile să păstreze o parte cât mai mare din bani în economia locală.

Altfel, câștigul va fi cules mai ales de platforme internaționale, operatori externi și proprietarii caselor transformate în locuințe turistice.

După genericul de final începe adevărata aventură

Homer i-a oferit lui Ulise zece ani de rătăcire până la Itaca. Nolan îi aduce acum pe turiști într-o simplă cursă de feribot.

Pentru Favignana, adevărata aventură abia începe:

să transforme faima în prosperitate durabilă, fără să distrugă tocmai insula pe care milioane de spectatori vor veni s-o caute.

Cei 500 de milioane de dolari nu vor cădea din cer și nici nu vor fi aduși de Eol într-un burduf.

Sicilia trebuie să-i câștige turist cu turist, cameră cu cameră și masă servită cu masă servită.

Dar Nolan i-a oferit ceva ce nicio campanie publicitară regională n-ar fi putut cumpăra: o Itacă văzută, dintr-odată, de întreaga lume.