Cât costă să-ți salvezi câinele sau pisica în România

Tiramisa, pisica noastră cea mare, se apropie de 15 ani. Este deja bătrâioară, cu tabieturi și mici pretenții domestice acumulate într-o viață. Nu este un accesoriu viu și nici o piesă de mobilier care miaună. Este una dintre acele personițe care se așază în sufletul unei familii și rămân acolo.

Tiramisa, trei zile fără hrană și o întrebare pentru Stat

Zilele trecute a avut o criză urâtă. N-a mâncat timp de trei zile și aproape că n-a băut apă. Am crezut că o pierdem. Acum pare să fi trecut de momentul critic și începe, încet, să-și revină.

Dincolo de spaimă, episodul ne-a pus în fața unei realități cunoscute de milioane de români: când animalul tău se îmbolnăvește grav, rămâi singur în fața unei piețe care știe exact cât de vulnerabil ești.

Legea te obligă. Statul dispare

Legea protecției animalelor obligă deținătorul să asigure hrană, apă, adăpost, îngrijire și asistență medicală.

Este firesc: dacă ai luat un animal lângă tine, răspunzi pentru el.

Statul stabilește însă obligația și apoi se retrage.

Nu există un sistem național de consultații sau medicamente veterinare compensate și nici o rețea publică accesibilă pentru urgențele animalelor cu stăpân.

Mesajul este simplu: trebuie să-l salvezi, dar te descurci singur la casierie.

Consultația este numai biletul de intrare

Tarifele diferă mult între cabinete, orașe și nivelurile de specializare.

O consultație generală poate porni de la aproximativ 100 de lei și ajunge la 350–400 de lei în clinicile mari.

Consultația nocturnă costă 200–450 de lei, iar de sărbători poate urca la 350 de lei numai evaluarea inițială.

Unele clinici precizează explicit că tariful consultației nu include tratamentul și că manoperele nocturne, neprogramate sau de urgență se majorează cu 50%.

Exemplu de listă completă de tarife

Ai intrat, ai povestit ce se întâmplă și ai plătit. Diagnosticul abia începe.

Când încep analizele, factura trece de 1.000 de lei

O hemoleucogramă este tarifată la 150 de lei, iar un profil biochimic poate costa între 195 și 515 lei.

Un profil complex, care include un marker pentru funcția renală, ajunge la 735 de lei.

O ecografie abdominală poate costa 473 de lei, două expuneri radiologice aproape 300 de lei, iar un consult cardiologic complet peste 600 de lei.

Pentru o pisică bătrână, deshidratată și lipsită de poftă de mâncare, suma pentru consultație, analize, ecografie și teste suplimentare poate depăși 1.000–1.500 de lei înainte de începerea tratamentului.

Internarea cu perfuzii poate costa aproximativ 250 de lei pentru 24 de ore.

Terapia cu oxigen ajunge, într-un spital veterinar privat, la 770 de lei pentru 12 ore și 1.100 de lei pentru o zi.

Tarife pentru investigații și intervenții complexe

O criză de două sau trei zile poate înghiți un salariu întreg.

Piața știe cât valorează frica

Medicina veterinară este grea și costisitoare.

Aparatura, laboratoarele, gărzile, specialiștii și consumabilele trebuie plătite.

Veterinarul nu poate lucra gratuit numai fiindcă pacientul are blană și ochi mari.

Dar între plata corectă a competenței și exploatarea vulnerabilității afective există o graniță.

Proprietarul nu știe întotdeauna ce investigație este indispensabilă, ce poate aștepta sau dacă există o variantă mai ieftină.

În fața unui animal suferind, spune „faceți tot ce trebuie”. Propoziția aceasta poate funcționa ca un card fără limită.

De aceea, clinicile ar trebui să ofere înaintea procedurilor un deviz estimativ, variante de tratament și o explicație clară a fiecărui cost.

Nu toți veterinarii sunt negustori de suferință

Există medici extraordinari, care salvează animale animale la ore imposibile, reduc tarife pentru cazurile sociale și explică onest ce este urgent, ce poate aștepta și care sunt șansele reale.

Problema nu este simpla existență a profitului, ci absența unei contraponderi.

În sănătatea umană există, cu toate nenorocirile sale, un sistem public. Pentru animalele de companie există aproape numai ”piața”.

Când ”piața” rămâne singură în încăpere, mila riscă să devină serviciu premium.

Milioane de familii, aproape nicio politică publică

România se află printre țările europene cu cea mai mare răspândire a animalelor de companie.

Datele FEDIAF indică faptul că aproximativ 45% dintre gospodării au cel puțin un câine, iar 48% au cel puțin o pisică. FEDIAF – Facts & Figures

Nu discutăm despre capriciul câtorva excentrici. Discutăm despre milioane de familii.

Pentru un pensionar, pisica poate fi singura prezență vie din casă.

Pentru un copil, câinele este prima lecție despre afecțiune și responsabilitate.

Statul continuă să trateze această realitate socială ca pe o colecție de hobby-uri private.

Până și TVA-ul tratează afecțiunea drept lux

Serviciile veterinare nu beneficiază de regimul fiscal aplicat medicinei umane.

În România, operațiunile care nu sunt scutite și nu intră la cota redusă suportă TVA standard de 21%.

Regimul TVA în România

O cotă redusă pentru consultații, investigații, medicamente și intervenții veterinare ar micșora direct facturile, fără construirea unei noi birocrații.

În prezent, Statul încasează inclusiv din spaima omului care încearcă să-și salveze pisica.

Asigurările există până începe bătrânețea

Pe piață au apărut asigurări pentru câini și pisici, unele pornind de la aproximativ 28 de lei pe lună. Pot acoperi accidente, îmbolnăviri, intervenții și internări, în limitele contractului.

Există însă francize, excluderi și restricții de vârstă. Unele polițe pot fi încheiate numai pentru animale care nu au depășit 12 ani.

Exemplu de asigurare și condițiile de vârstă

Tiramisa, la aproape 15 ani, nu mai este un risc interesant pentru asigurător. Este exact pacientul care are cea mai mare nevoie de ajutor și cea mai mică șansă de a-l cumpăra.

Ce face totuși Statul

Autoritățile finanțează în special gestionarea animalelor fără stăpân, sterilizările și prevenirea bolilor transmisibile la om.

În București, ASPA poate acorda asistență animalelor cu sau fără stăpân, fără pedigree, găsite în stare critică pe domeniul public, prin serviciul SMURV.

Instituția derulează și campanii de sterilizare.

Aceste atribuții sunt descrise în regulamentul oficial de organizare și funcționare al ASPA.

Este util, dar nu reprezintă un sistem medical pentru animalele care trăiesc deja în familii.

Ce s-ar putea face fără „CNAS pentru pisici”

România nu are nevoie de un mastodont birocratic veterinar. Ar fi suficiente câteva măsuri concrete:

• TVA redus pentru serviciile și medicamentele veterinare;
• vouchere medicale pentru animalele pensionarilor și persoanelor cu venituri mici;
• un fond pentru stabilizarea urgențelor, astfel încât primul ajutor să nu depindă de plata integrală pe loc;
• servicii la tarif social în clinicile universitare;
• deviz obligatoriu și tarife afișate clar de clinicile private;
• programe medicale locale pentru animalele adoptate din adăposturi;
• posibilitatea plății în rate pentru intervențiile majore;
• produse de asigurare adaptate și animalelor vârstnice.

Un ajutor acordat la timp poate păstra animalul în familie. După abandon, costurile publice și suferința devin mai mari.

Tiramisa nu este un bun de consum

Poate că Tiramisa mea își va reveni complet. Sperăm asta cu prudența pe care o ai lângă o ființă bătrână: te bucuri de fiecare înghițitură de apă, de fiecare pas și de fiecare revenire la micile ei obiceiuri.

Dar întrebarea grea rămâne:

Unde este compasiunea concretă a Statului față de animalele care trăiesc lângă noi?

Nu mila din discursuri și fotografii publicate de Ziua internațională a pisicii, ci aceea trecută prin Codul fiscal, bugetele locale și serviciile publice.

Un Stat civilizat nu trebuie să plătească orice tratament pentru orice animal.

Trebuie însă să se asigure că lipsa banilor nu pronunță singură sentința.

Tiramisa este o pisică. Pentru Stat, atât.

Pentru noi, este cineva. Tare, tare drag.