Avertismentul de 200 de lei al lui Bogdan Ivan. Ce se vede și ce lipsește din povestea energiei scumpe

Bogdan Ivan avertizează că marile companii primesc deja oferte de energie mai scumpe cu aproximativ 200 de lei/MWh, ceea ce ar însemna o creștere de circa 40% față de prețurile anterioare de 500–550 lei/MWh. Costul suplimentar, spune fostul ministru al Energiei, se va transfera în mâncare, transporturi, logistică și numeroase alte produse.

Pericolul este real. Explicația este însă incompletă, iar memoria politică a vorbitorului, selectivă.

Gaura de la Cernavodă

Unitatea 1 de la Cernavodă a fost oprită pe 27 iulie din cauza nivelului extrem de scăzut al Dunării.

Unitatea 2, singura rămasă în funcțiune, produce aproximativ 700 MW și ar putea fi oprită pe 13 august dacă apa continuă să scadă.

Autoritățile au dinamitat obstacole subacvatice, au dragat și au scufundat barje încărcate cu piatră pentru a dirija apa spre priza centralei.

România încearcă, literalmente, să mute Dunărea pentru a mai ține reactorul pornit câteva zile.

Cele două unități furnizează împreună aproximativ 20% din producția anuală de electricitate a țării.

Ivan spune că oprirea Unității 2 ar elimina 20% din producția actuală, raportând cei 700 MW la intervalele în care România produce numai 3.500–4.000 MW.

Calculul poate fi corect la anumite ore, dar un singur reactor reprezintă în mod obișnuit aproximativ 10% din producția națională.

Importurile au început deja

Pe 11 august, România importa în anumite intervale între aproximativ 800 și 1.400 MW. Situația se complică seara, când producția fotovoltaică dispare, iar consumul rămâne ridicat.

Dacă se oprește și Unitatea 2, deficitul trebuie acoperit prin cărbune, gaz, hidroenergie disponibilă, importuri ori reducerea consumului.

Numai că seceta și canicula afectează întreaga regiune.

Importul nu este un robinet infinit și nici nu livrează energie la prețul dorit de București.

Ivan afirmă că pe piețele externe energia poate ajunge la 2.500 lei/MWh în orele de vârf.

Este plauzibil, dar vorbim despre prețuri orare extreme, nu despre costul constant al importurilor și nici despre prețul unui contract anual.

Crește prețul energiei cu 40%. Nu automat și prețurile tuturor produselor

O ofertă majorată cu 200 lei/MWh înseamnă încă 0,20 lei/kWh pentru energia activă.

Impactul asupra produselor depinde însă de ponderea electricității în costurile fiecărei companii.

Dacă energia reprezintă 10% din costul de producție, scumpirea cu 40% a acestei componente ar însemna, foarte simplificat, un impact de aproximativ 4% asupra costului total, nu 40%.

În industria aluminiului, siderurgie, îngrășăminte sau ciment, efectul poate fi mult mai mare. În alte activități, considerabil mai mic.

În plus, Ivan nu prezintă contractele invocate.

Nu știm perioada ofertelor, cantitățile, profilul de consum ori furnizorii.

Informația poate fi corectă, dar deocamdată avem relatarea lui Ivan, nu și ofertele comerciale care ar putea-o confirma.

Forța majoră poate zgudui piața

Partea cea mai serioasă a avertismentului privește contractele Nuclearelectrica.

Compania a obținut avize privind existența unui caz de forță majoră, aplicabil începând cu 27 iulie.

Aceasta nu înseamnă anularea arbitrară a tuturor livrărilor. Înseamnă că Nuclearelectrica poate fi exonerată, în limitele clauzelor contractuale, pentru energia pe care nu o mai produce.

Furnizorii care cumpăraseră volume nucleare stabile trebuie să le înlocuiască urgent din piață.

Când mai mulți cumpărători caută simultan aceeași energie puțină, prețul urcă. Criza fizică a producției devine astfel criză comercială.

Rezerva de la Rovinari nu acoperă golul

Bogdan Ivan propune pornirea unui grup de 330 MW la Rovinari.

Soluția poate ajuta, dacă grupul este tehnic disponibil și există suficient cărbune, dar nu acoperă nici măcar pierderea unui singur reactor de 700 MW.

Energia pe lignit este și costisitoare, inclusiv din cauza certificatelor de emisii.

Fostul ministru critică eliminarea capacităților pe cărbune înaintea construirii unor înlocuitori.

Diagnosticul este corect.

Ivan însuși a negociat, pe când conducea Ministerul Energiei, păstrarea în funcțiune a unor grupuri de la Complexul Energetic Oltenia până în 2029.

Nu el a stabilit calendarul inițial al decarbonării, dar nici nu poate vorbi despre actuala vulnerabilitate ca un observator coborât ieri din tren.

Centrale întârziate și stocare insuficientă

Ceea ce lipsește din avertisment este inventarul proiectelor neterminate.

Centrala pe gaz de la Iernut, de 430 MW, a ratat succesiv termenele de finalizare. Mintia, care ar putea aduce până la 1.700 MW, nu livrează încă energie comercială. Proiectele pe gaz care trebuiau să înlocuiască lignitul la Turceni și Ișalnița sunt întârziate.

România a instalat tot mai multe capacități fotovoltaice și eoliene, dar nu are încă suficientă capacitate de stocare pentru a muta masiv energia produsă la prânz în intervalul critic 18.00–22.00.

Într-o zi cu vânt poate exporta, iar în următoarea poate importa peste 1.000 MW.

Nu regenerabilele sunt problema, ci sistemul incomplet construit în jurul lor.

Cine profită din scumpire

Ivan vorbește despre companiile care vor plăti mai mult, nu și despre cei care vor încasa mai mult.

Producătorii cu energie disponibilă pot beneficia de creșterea prețurilor. La fel, traderii și furnizorii care și-au asigurat din timp volumele necesare.

Statul încasează dividende de la companiile energetice pe care le controlează, precum și taxe și TVA aplicate unor valori mai mari, apoi apare în rolul salvatorului cu scheme de sprijin.

Nici această parte a facturii nu se vede în avertisment.

Seceta a aprins fitilul

Bogdan Ivan are dreptate asupra pericolului imediat: oprirea Unității 2 poate aduce importuri mai mari, energie mai scumpă și presiune asupra prețurilor din economie.

Dar un vârf de 2.500 lei/MWh nu devine automat preț anual, scumpirea energiei cu 40% nu majorează toate produsele cu același procent, iar vulnerabilitatea sistemului nu a fost construită într-o lună.

România a scos din funcțiune producție utilă înainte să termine capacitățile care trebuiau s-o înlocuiască, a întârziat centralele pe gaz și a rămas cu prea puțină stocare pentru avalanșa de energie solară.

Dunărea a scăzut acum. Nivelul planificării coborâse de mult. Iar ministrul Ivan a fost acolo.