Miruță e cu degetul pe trăgaci: „Este o minune care se întâmplă la Ministerul Apărării”!

Ilustrația articolului sugerează un pamflet. Nu e cazul. Totuși… Ce pregătește Armata în următoarele săptămâni? Ministrul Apărării, Radu Miruță, anunță că Armata Română s-ar putea apropia de o schimbare importantă în lupta împotriva dronelor care pătrund neautorizat în spațiul nostru aerian.

În următoarele trei-patru săptămâni, militarii ar putea avea șanse mult mai mari să intervină direct de la sol, fără să mai fie necesară ridicarea avioanelor F-16 în fiecare situație.

Miruță numește proiectul „o minune” tehnică.

Când vine vorba despre apărarea României, primim bucuroși orice minune verificată, testată și pusă efectiv în serviciu. Avem nevoie de cât mai multe.

Nu apare o armă miraculoasă

Ministerul nu cumpără acum un sistem secret, scos direct din cutie.

Specialiștii încearcă să conecteze și să adapteze capabilități aflate deja în dotarea Armatei, dar care nu au fost proiectate de producători să funcționeze împreună.

Miruță spune că s-a lucrat „la nivel de bit”:

datele extrase dintr-un sistem sunt prelucrate astfel încât să poată fi folosite de alt echipament.

Pe românește, mai multe aparate scumpe, cumpărate în perioade diferite și de la producători diferiți, sunt învățate să ”vorbească” între ele.

Patru luni de încercări

Soluția nu ar fi apărut peste noapte.

Echipele MApN lucrează de aproximativ patru luni, inclusiv prin teste nereușite, modificări și reluarea experimentelor.

Aceasta este, probabil, partea cea mai sănătoasă a poveștii.

Tehnologia militară nu avansează prin comunicate triumfale. Avansează prin încercări, eșecuri, corecturi și alte încercări.

Ministrul nu promite încă doborârea garantată a fiecărei drone.

Vorbește despre o creștere semnificativă a „șanselor” de intervenție de la sol. Capabilitatea va trebui demonstrată operațional.

Armata a desfăcut dronele bucată cu bucată

În lunile anterioare, specialiștii au făcut inginerie inversă asupra dronelor recuperate de pe teritoriul României.

Au fost analizate controlerele, sistemele de operare Linux și algoritmii care dirijează aparatele.

Echipele au studiat inclusiv metodele prin care este redusă amprenta termică a motorului, astfel încât drona să devină mai greu de detectat și urmărit.

Nu mai vorbim, așadar, doar despre observarea unei ținte pe radar.

Armata încearcă să afle cum „gândește” drona, ce semnale emite, cum își modifică traseul și prin ce metode încearcă să scape de senzori.

Radarele au fost conectate diferit

Miruță a explicat anterior că unele radare au fost repoziționate, iar informațiile furnizate de acestea au fost conectate într-o arhitectură diferită.

Scopul este ca ținta observată într-o zonă să poată fi transmisă rapid către mijlocul de interceptare aflat în altă parte.

În forma ideală, senzorul care vede drona nu trebuie să aparțină neapărat sistemului care o va doborî.

Aceasta pare să fie esența „minunii”: construirea unei legături funcționale între detectare, identificare, decizie și tragere.

Un software românesc pentru imaginea completă

MApN a creat un grup de lucru pentru dezvoltarea unui software propriu de apărare antidronă.

Proiectul urmărește integrarea informațiilor provenite din radare și telecomunicații într-o platformă controlată de Armata Română.

Un asemenea sistem ar trebui să compare rapid datele venite din mai multe surse, să elimine alarmele false și să ofere comandanților imaginea necesară pentru luarea deciziei.

Miruță vorbea încă din aprilie despre nevoia unui software capabil să reacționeze inclusiv în fața unor roiuri de drone.

News.ro

Merops a fost deja testat

România a testat la Capu Midia sistemul american Merops, dezvoltat de Project Eagle, companie condusă de fostul director Google Eric Schmidt.

Merops combină unități de comandă la sol, radare, senzori, echipamente de bruiaj și drone interceptoare Surveyor.

Sistemul poate urmări ținta și trimite un interceptor capabil să funcționeze cu un grad ridicat de autonomie, folosind algoritmi de inteligență artificială.

Testele desfășurate împreună cu NATO au produs rezultate promițătoare, dar nu perfecte.

Un interceptor a ratat ținta după o manevră prea bruscă. Miruță a apreciat însă precizia radarului și calitatea imaginii termice.

Reuters

Merops a fost ulterior integrat în dispozitivul românesc de apărare.

Nu există însă o confirmare publică potrivit căreia acesta ar reprezenta singur „minunea” despre care vorbește ministrul acum.

De ce avem nevoie de tragere de la sol

Doborârea unei drone ieftine cu o rachetă aer-aer lansată de un F-16 poate produce un raport de cost absurd.

Uneori intervenția avionului este obligatorie, mai ales când trebuie protejate localități, oameni sau obiective strategice.

Dar folosirea repetată a aviației consumă combustibil, ore de zbor și muniție sofisticată, produsă lent și cumpărată scump.

Sistemele de la sol, tunurile antiaeriene, muniția programabilă și dronele interceptoare pot oferi răspunsuri mai ieftine și mai bine proporționate cu amenințarea.

Skynex, Skyranger și peste 400.000 de proiectile

Prin programul european SAFE, România a contractat capabilități mult mai concrete.

Lista oficială cuprinde șapte sisteme Skynex, două sisteme mobile Skyranger 35 și două sisteme navale Millennium.

Sunt prevăzute și 12 sisteme radar cu bătaie medie, 231 de sisteme portabile MANPAD cu 934 de rachete și trei sisteme sol-aer cu rază medie.

România cumpără, de asemenea, 401.760 de proiectile AHEAD de 35 mm, cu explozie programabilă, destinate inclusiv sistemelor Gepard, Skyranger, Skynex și Millennium.

Valoarea contractului pentru această muniție este de aproape 450 de milioane de euro fără TVA.

MApN – programul SAFE

Proiectilele AHEAD nu trebuie să lovească drona ca un glonț clasic.

Ele pot elibera în apropierea țintei un nor de subproiectile, crescând semnificativ probabilitatea de distrugere a unui aparat mic și rapid.

Echipamentele noi nu vin mâine

Aici trebuie separată promisiunea apropiată de programul pe termen lung.

Soluția anunțată pentru următoarele trei-patru săptămâni folosește, potrivit ministrului, echipamente deja existente.

Skynex, Skyranger, noile radare și restul achizițiilor SAFE vor ajunge treptat, primele livrări importante fiind așteptate din vara anului 2027.

Completarea întregii înzestrări ar putea dura aproximativ doi ani și jumătate.

Prin urmare, sistemele SAFE nu reprezintă explicația imediată a „minunii”.

Ele sunt etapa următoare, cea care ar trebui să transforme o improvizație tehnică inteligentă într-o rețea solidă și permanentă.

Din import, spre producție

Miruță mai afirmă că România încearcă să treacă de la cumpărarea integrală din străinătate la producția locală.

Prin SAFE sunt negociate linii de fabricație, licențe și transferuri de capabilități.

România și Ucraina discută și despre producerea în comun a unor drone, pentru care Bucureștiul a rezervat 200 de milioane de euro din finanțarea europeană.

Reuters

Diferența este esențială.

Nu este suficient să cumperi arma.

Trebuie să poți produce muniția, repara sistemul, modifica software-ul și adapta tehnologia atunci când adversarul își schimbă tactica.

Minunile trebuie omologate

Dacă radarele, softul românesc și mijloacele de tragere existente vor începe să funcționeze împreună, rezultatul poate fi important.

România ar câștiga o soluție intermediară până la sosirea noilor sisteme și ar reduce folosirea avioanelor împotriva unor ținte incomparabil mai ieftine.

Dar „minunea” trebuie testată în poligon, certificată și confirmată în condiții reale.

Nu putem apăra Delta Dunării prin metafore și nici litoralul prin entuziasmul unui ministru.

Sperăm, așadar, că Radu Miruță vorbește despre o capabilitate tehnică serioasă, aflată aproape de operaționalizare.

Și mai ales sperăm să nu ne bazăm, din nou, pe minunile pe care le-ar putea săvârși legendara praștie românească cu laser.

Aceea funcționează impecabil, de zeci de ani, dar numai în folclorul local.