Calmul lui Nicușor Dan nu prea calmează pe nimeni. Secretele din rucsăcelul prezidențial

Nicușor Dan are darul acesta straniu de a vorbi despre câte o situație politică (aproape) blocată cu aerul omului care mai are ceva foarte sigur și liniștitor în rucsăcelul prezidențial.

Ceva ce noi nu vedem încă.

Un plan B, poate un plan C, poate o majoritate parlamentară împăturită frumos între două hârtii.

În jur se numără voturi, se închid uși și se ridică sprâncene; la Cotroceni, impresia transmisă rămâne aceeași:

stați liniștiți, (probabil) există o ieșire.

Președintele a fost întrebat vineri ce se întâmplă dacă Guvernul Siegfried Mureșan nu reușește să treacă de Parlament.

Răspunsul a venit în registrul deja cunoscut:

„Nu e util să prezentăm lucrurile într-o cheie apocaliptică.”

Corect ca ton instituțional.

România nu se desface în bucăți dacă Mureșan nu strânge voturile. Numai că problema momentului nu este apocalipsa, ci aritmetica.

Iar aritmetica, spre deosebire de președinte, nu pare deloc liniștită.

Mureșan are sprijin, dar nu are încă majoritatea

PNL, USR și UDMR îl susțin pe Siegfried Mureșan.

Asta îl face candidatul cu cel mai larg sprijin rezultat din consultările de la Cotroceni, exact argumentul invocat de Nicușor Dan pentru desemnare.

Dar una este să fii propunerea cu cele mai multe susțineri și alta este să ai cele 233 de voturi necesare învestirii.

PSD urmează să decidă formal luni.

Deocamdată, semnalele sunt ostile.

Marius Budăi a spus deja că nu va vota un Guvern Mureșan, pe care îl consideră o continuare a liniei Bolojan.

AUR, la rândul său, a anunțat că nu votează niciun Guvern din care nu face parte.

Cotroceniul pasează acum problema spre partide

Nicușor Dan spune:

„Am dat mandat și sper să se formeze un guvern”.

Apoi face apel la partide să găsească soluția.

Este interesantă schimbarea de rol.

După luni în care toate privirile au fost îndreptate spre Cotroceni și spre capacitatea președintelui de a produce o formulă de guvernare, acum mingea este trimisă explicit în Parlament.

Aveți zece zile. Discutați. Negociați. Produceți majoritatea.

Președintele a ales omul. De aici înainte, omul trebuie să-și găsească voturile.

Bruxellesul nu este Parlamentul României

Nicușor Dan insistă și asupra experienței europene a lui Siegfried Mureșan, spunând că speră ca aceasta să-l ajute în discuțiile cu partidele.

Numai că aici apare o mică-mare diferență de sport.

La Bruxelles negociezi compromisuri instituționale, texte, bugete, alianțe între familii politice.

La București trebuie să scoți voturi concrete dintr-un Parlament în care fiecare partid își calculează costul politic al sprijinului.

Experiența europeană ajută. Dar nu vine la pachet cu 47 de parlamentari în plus.

Nicușor Dan refuză să spună ce urmează

Întrebat dacă, în cazul unui eșec, l-ar putea desemna pe Sorin Grindeanu, președintele a evitat răspunsul.

Este probabil cea mai logică tăcere a momentului.

Dacă Nicușor Dan ar spune acum cine este planul B, negocierile lui Mureșan s-ar transforma instantaneu într-o campanie pentru etapa următoare.

Partidele n-ar mai negocia pentru actualul premier desemnat, ci pentru succesorul lui.

De aceea, rucsăcelul trebuie să rămână închis.

Calmul poate fi și o tactică

Aici este un unghi mai puțin discutat.

Nicușor Dan nu încearcă doar să liniștească publicul. Încearcă să nu ofere partidelor scuza unei crize declarate oficial.

Dacă președintele ar vorbi despre blocaj, eșec sau anticipate, fiecare partid ar începe imediat să-și pregătească pozițiile de război.

Spunând că nu avem nevoie de „cheie apocaliptică”, el încearcă să păstreze desemnarea Mureșan în zona unei negocieri încă deschise.

Numai că există o limită până la care calmul poate înlocui voturile.

Și exact aici se află problema:

Nicușor Dan continuă să vorbească de parcă în rucsăcel există o soluție foarte simplă. Parlamentul continuă să arate de parcă ar vrea s-o vadă înainte să creadă în ea.