CCR deschide ușa dintre administrație și politică. Cine, oare, s-o fi pregătind să candideze?

Curtea Constituțională a decis marți că este neconstituțională regula care obliga înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere să-și încheie raporturile de serviciu înainte de a candida la funcții de demnitate publică.

La prima vedere, pare o corecție tehnică.

În realitate, CCR tocmai a mutat serios granița dintre administrația profesională și politică.

Până acum, candidatura putea costa cariera

Vechea formulă a Legii 188/1999 spunea clar: înalții funcționari și funcționarii de conducere puteau candida numai după încetarea raporturilor de serviciu.

POLITICĂ

Bolojan, chemat din nou la audierile din Senat despre întâlnirea cu Tănăsescu: nu știe dacă se prezintă

OPINII

Ce credibilitate mai are astăzi CCR în ochii românilor

Asta însemna un pariu extrem de scump.

Un director general, un secretar general de minister, un prefect, un subprefect sau alt funcționar din eșalonul superior putea intra în alegeri, dar trebuia să-și lase definitiv funcția înainte să știe dacă va câștiga.

CCR spune acum că această soluție este disproporționată:

candidatura nu garantează ocuparea unei demnități publice, iar pierderea automată a carierei administrative descurajează excesiv dreptul de a fi ales.

Logica nu este nouă.

Legea a fost modificată încă din 2018 astfel încât, pentru asemenea situații, încetarea să fie înlocuită cu suspendarea raportului de serviciu.

Miza adevărată: politica devine mai puțin riscantă pentru funcționarii de rang înalt

Aici este partea interesantă.

Decizia nu privește vreun un caz izolat.

Ea consolidează ideea că un funcționar superior poate încerca o carieră politică fără să-și incendieze în prealabil cariera administrativă.

Dacă pierde alegerile, nu trebuie neapărat să rămână pe drumuri.

Dacă este ales sau numit într-o demnitate publică, raportul de serviciu poate fi suspendat pe perioada exercitării funcției.

Exact această soluție a fost introdusă legislativ în 2018.

Asta schimbă foarte mult stimulentele.

Pentru un funcționar de execuție, politica era deja mai ușor de încercat.

Pentru directorii și înalții funcționari, costul personal era mult mai mare.

CCR spune acum: diferența nu se justifică suficient.

Cine câștigă concret

Nu un singur „ales” al Curții, cel puțin nu din ceea ce se poate demonstra acum.

Câștigă o categorie întreagă de oameni foarte apropiați de centrul puterii administrative:

secretari generali, directori generali, directori, prefecți, subprefecți și alte funcții de conducere din aparatul public.

Vechea lege îi includea explicit în aceste categorii.

Cu alte cuvinte, tehnocratul poate deveni politician cu plasă de siguranță.

Și aici apare paradoxul.

Tocmai oamenii care ar trebui să reprezinte continuitatea, profesionalizarea și neutralitatea administrației capătă acum o cale mult mai puțin riscantă spre competiția politică.

Juridic, argumentul CCR este coerent: dreptul de a candida nu trebuie transformat într-o pedeapsă profesională.

Politic însă, efectul merită urmărit atent.

Pentru că România tocmai a făcut mai ușoară trecerea din camera tehnocraților în arena partidelor.

Iar noi știm deja că, în România, ușile care se deschid într-un sens au obiceiul să fie folosite intens și în sens invers.

Și, totuși, cine s-o fi pregătind să candideze?

Deciziile de asemenea calibru nu apar, de regulă, într-un vid. Există un dosar, există un litigiu, există o situație concretă care ajunge să producă o regulă cu efecte generale.

Deocamdată, nu avem suficiente date publice ca să spunem onest că CCR a „gândit” această soluție pentru o anumită persoană.

Dar întrebarea rămâne legitimă:

cine dintre înalții funcționari sau șefii din administrație avea nevoie ca riscul candidaturii să devină mai mic?

Poate răspunsul va apărea foarte repede. Poate nu.

În politica românească însă, rareori se deschide o ușă atât de importantă fără ca, undeva, cineva să fi început deja să se uite atent la clanță.