Cutiuța muzicală: Bryan Ferry – „Don’t Stop the Dance”. Teama de ceea ce rămâne când muzica se oprește

Există o tristețe care nu plânge, nu strigă și nu cere ajutor. O priecție genială în nostalgia greu de descris. Se îmbracă impecabil, își păstrează eleganța, zâmbește și dansează. Bryan Ferry a transformat-o în muzică.

„Don’t Stop the Dance” (1985) este, dincolo de senzualitatea sa fascinantă, un cântec despre singurătatea omului care a învățat să trăiască frumos, dar nu neapărat fericit.

Muzica are ceva aproape ireal:

ritmul molcom, saxofonul, vocea distantă, atmosfera unei nopți care refuză să se termine. Totul sugerează rafinament și plăcere.

Dar sub această suprafață strălucitoare se ascunde o neliniște profundă.

Versurile invocă adevărul, iubirea, frumusețea.

Reperele după care ar trebui să ne orientăm existența.

Numai că, undeva pe drum, ele nu mai sunt suficiente.

Lumea devine străină, gândurile se risipesc, iar omul începe să se întrebe dacă mai există o cale de întoarcere către sine.

Și atunci apare rugămintea: să nu se oprească dansul.

Pentru că dansul suspendă timpul.

Câtă vreme muzica există, nu trebuie să răspunzi întrebărilor pe care le-ai amânat, să accepți iubirile pierdute sau să recunoști cât de departe ai ajuns de omul care voiai să fii.

În asta constă, poate, marea subtilitate a cântecului:

nu vorbește despre bucuria de a dansa, ci despre nevoia de a prelungi o iluzie care ne ține întregi.

Iar Ferry cântă fără disperare, aproape indiferent.

Ca un om care știe că eleganța nu vindecă nimic, dar măcar îi permite suferinței să nu se vadă.

Și nu e neapărat despre sfârșitul chefului de a a ne elibera prin dans.

E despre a mai avea, cumva, chef să trăim.

De a mai căuta sens în dansul neîntrerup.

În nebunia de a te mai mișca, ritmic, atunci când lumea care te înghite contrazice, efervescent, pofta ta de viață.

Nu ne sperie sfârșitul petrecerii.

Ne sperie întâlnirea cu noi înșine, în liniștea de după ultima melodie.

Ia-o de aici, prieten drag. O meriți sigur:

https://www.youtube.com/watch?v=ohk3DP5fMCg&list=RDohk3DP5fMCg&start_radio=1

Și… mai avem ceva superb pe aceeași temă

The Doors: When the music is over.

Pentru asta, însă, trebuie să ne fi născut un pic înainte de anii 90.

Dar ar fi meritat, în mod cert.

The Doors sunt uriași.

https://www.youtube.com/watch?v=UeIcjnIEVfE&list=RDUeIcjnIEVfE&start_radio=1