Promisiunile digitalizării: statul și-a cumpărat calculatoare, dar nu și-a schimbat obiceiurile

De aproape un sfert de secol, România își digitalizează administrația cu perseverența unui om care își cumpără anual o agendă nouă, dar continuă să-și scrie întâlnirile pe șervețele.

Avem platforme, aplicații, portaluri, identități electronice, semnături digitale și un cloud guvernamental.

Avem investiții de miliarde și strategii redactate impecabil.

Dar cetățeanul continuă să fie plimbat între instituții care nu comunică între ele, să depună documente pe care statul le deține deja și să descopere că o operațiune începută online trebuie finalizată la ghișeu.

Mirajul digitalizării începe să semene cu o reformă permanentă a aparențelor.

Totul a început cu promisiunea că dispărem de la cozi

Primele proiecte importante au apărut între 2001 și 2003: licitațiile electronice, Sistemul Electronic Național și portalul e-guvernare.ro.

Promisiunea era spectaculoasă:

Cetățeanul urma să rezolve problemele administrative fără drumuri inutile, iar instituțiile aveau să devină mai rapide, transparente și eficiente.

Au urmat strategii succesive, proiecte europene, noi autorități și noi generații de platforme.

Numai că informatizarea a fost adesea confundată cu transformarea administrației. Am mutat formularele pe internet, păstrând în spatele lor aceeași logică birocratică.

Ce avem, totuși: progresul este real

Ghișeul.ro permite plata online a numeroase taxe și impozite.

Spațiul Privat Virtual facilitează relația cu ANAF, iar RO e-Factura a digitalizat circulația facturilor în sistemul fiscal.

SEAP a mutat achizițiile publice într-un cadru electronic.

ROeID oferă identitate digitală, iar semnătura electronică permite rezolvarea la distanță a multor proceduri.

În septembrie 2026, Autoritatea pentru Digitalizarea României a anunțat finalizarea infrastructurii cloudului guvernamental.

În același an, proiectul de migrare în cloud a raportat 62 de aplicații și sisteme adaptate și migrate.

ROePAS, conceput drept punct unic de acces la servicii publice, intrase în testare în martie.

Sunt realizări concrete. Dar infrastructura instalată nu echivalează automat cu servicii integrate și funcționale pentru fiecare cetățean.

Instituțiile au baze de date. Dar nu și conversații între ele

Aici se află adevărata fractură.

România a adoptat în 2022 Legea interoperabilității, pentru a permite schimbul de date între instituții și a elimina solicitarea repetată a informațiilor deja deținute de stat.

Numai că principiul este mult mai simplu decât implementarea lui.

Registrele folosesc tehnologii diferite, datele pot fi incomplete sau incompatibile, iar responsabilitățile instituționale rămân fragmentate.

Cetățeanul ajunge astfel curier între două calculatoare aparținând aceluiași stat.

Problema nu este lipsa internetului. Este lipsa unei administrații organizate să funcționeze ca un sistem unic.

Fiscul a accelerat. Contribuabilul încă muncește pentru el

ANAF reprezintă unul dintre domeniile unde digitalizarea a avansat vizibil.

Dar raportarea electronică, facturarea digitală și declarațiile online au adus și obligații tehnice suplimentare pentru contribuabili.

Digitalizarea fiscală este utilă dacă reduce erorile, simplifică procedurile și permite instituției să valorifice inteligent informațiile colectate.

Dacă doar transferă către cetățean și contabil sarcina completării unor sisteme complicate, avem informatizare, dar nu neapărat simplificare.

Sănătatea: pacientul între card și calculator

Sistemul sanitar dispune de rețete electronice, carduri de sănătate și platforme informatice naționale.

Totuși, integrarea datelor medicale rămâne incompletă.

Istoricul pacientului nu circulă încă suficient de simplu între furnizori, iar infrastructura PIAS necesită modernizare.

Strategia de digitalizare a sănătății pentru 2026–2030 își propune tocmai rezolvarea acestor probleme.

După atâția ani, statul încă proiectează ceea ce pacientul ar fi trebuit să aibă deja:

un dosar medical coerent și accesibil.

Pensii, școli, justiție: trei lumi digitale diferite

Casa Națională de Pensii urmărește modernizarea sistemului informatic și simplificarea relației cu beneficiarii.

Dar evidențele istorice, documentele vechi și procedurile de verificare continuă să complice stabilirea drepturilor.

În educație există cataloage electronice, platforme și baze de date, dar integrarea lor este inegală.

Digitalizarea școlii nu înseamnă distribuirea unor tablete, ci reducerea birocrației profesorilor și acces coerent la situația elevului.

Justiția a dezvoltat dosarul electronic și comunicarea digitală, fără să ajungă încă la un sistem complet unitar și accesibil.

Primăriile: digitalizarea după codul poștal

În administrația locală, diferențele sunt considerabile.

Unele municipii oferă plăți, cereri și documente online. Alte primării continuă să depindă de hârtie, deplasări și programul funcționarului.

Aceasta este una dintre marile inegalități administrative ale României:

calitatea relației cu statul depinde încă prea mult de localitatea în care trăiești.

Verdictul cifrelor: progres, dar încă departe de normalitate

Evaluarea OCDE publicată în iunie 2026 acordă României un scor de numai 0,24 la indicele guvernării digitale, față de media OCDE de 0,70.

Comisia Europeană recunoaște progresele infrastructurii, dar atrage atenția asupra fragmentării proiectelor și competențelor digitale insuficiente.

Așadar, nu lipsesc investițiile. Lipsește transformarea lor într-o experiență administrativă coerentă.

Digitalizarea adevărată începe când dispare obligația de a demonstra evidența

O administrație digitalizată autentic nu-i mai cere cetățeanului să transporte informații între instituții. Nu transformă fiecare operațiune într-un cont nou, o parolă nouă și o adeverință suplimentară.

Măsura succesului nu este numărul platformelor lansate, ci timpul economisit, procedurile eliminate și problemele rezolvate fără intervenții inutile.

România și-a cumpărat instrumentele digitalizării. Acum trebuie să învețe să renunțe la obiceiurile pentru care aceste instrumente au fost inventate.

Altfel, vom avea în continuare un stat foarte modern, care ne anunță electronic că trebuie să ne prezentăm personal, la ghișeu, cu dosarul cu șină.

În care dosar să fie și două-trei hârtiuțe de o sută, ca să meargă treaba bine.