Reforma administrației: ne masăm sau ne comasăm?

România așteaptă de vreo 35 de ani o reformă profundă a administrației publice. Una care să elimine birocrația inutilă, să reducă risipa, să profesionalizeze instituțiile și să dezmembreze micile imperii politice construite pe bani publici. Ei bine, a venit momentul!

Deocamdată, reforma seamănă cu o ședință de masaj administrativ:

primarii sunt invitați să se relaxeze, li se promit bani, facilități și investiții, apoi sunt anunțați că, dacă nu acceptă comasarea de bunăvoie, vor primi un tratament ceva mai energic.

Problema este că, dincolo de această interesantă procedură terapeutică, proiectul unei administrații moderne rămâne încă neclar.

Prima etapă: masaj cu investiții și facilități fiscale

Ministrul Dezvoltării, Alexandru Stoica, a identificat 429 de comune cu cel mult 1.500 de locuitori, care ar trebui să deschidă procesul reorganizării administrativ-teritoriale.

Până la 1 martie 2027, comasarea ar urma să fie voluntară.

Primarii și comunitățile care acceptă unificarea vor beneficia de stimulente fiscale și de investiții în infrastructură: drumuri, apă, canalizare, gaze.

După această dată, reforma ar urma să intre în etapa obligatorie, prin angajarea răspunderii Guvernului, iar noua configurație administrativă ar trebui aplicată la alegerile locale din 2028.

Avem, așadar, o ofertă generoasă: întâi masaj cu fonduri publice, apoi comasare cu programare obligatorie.

De ce tocmai 1.500 de locuitori?

Aici începe adevărata distracție administrativă.

(Lumea de prin presă a spus răutăți: cum că pragul ar fi fost ales așa fiindcă tatăl ministrului este primar într-o localitate cu 2000 de locuitori. Și, logic, ar vrea să mai rămână primar, e destoinic nevoie mare!)

Pragul demografic a fost ales ca punct de plecare, dar nu există încă o demonstrație publică suficientă că tocmai el separă administrațiile viabile de cele neviabile.

O comună cu 1.200 de locuitori, aflată la mare distanță de un oraș, poate avea nevoi complet diferite de una cu 2.500 de locuitori situată lângă un municipiu.

Contează veniturile proprii, accesibilitatea, infrastructura, distanțele, structura economică și costul serviciilor publice.

O reformă serioasă ar începe cu toate aceste date. Abia apoi ar redesena harta.

Ministrul a explicat însă că numărul celor 429 de comune rezultă din datele demografice ale anului 2023, alese pentru a menține constantă baza statistică.

Frumos.

Avem o cifră stabilă.

Mai trebuie să demonstrăm că avem și o soluție bună.

Cheltuim bani ca să economisim bani

Aici descoperim o altă frumusețe a proiectului.

Ni se spune că numeroase comune sunt prea mici pentru a-și susține administrațiile din venituri proprii.

Soluția propusă? Să le oferim bani, scutiri și investiții ca să accepte să dispară administrativ.

Firește, stimulentele pentru comasare pot fi justificate economic. Dar unde sunt calculele?

Cât costă programul?

Câte posturi dispar efectiv?

Care vor fi economiile anuale?

După câți ani se amortizează investițiile?

Ce se întâmplă cu datoriile, patrimoniul și contractele primăriilor desființate?

Deocamdată, nu a fost prezentată public o fundamentare financiară completă care să răspundă acestor întrebări.

Economiile sunt anticipate, stimulentele sunt promise, iar nota de plată urmează să fie calculată.

Comasarea obligatorie și mica problemă a referendumului

Există și o piedică juridică deloc neglijabilă.

Articolul 13 alineatul 3 din Legea nr. 3/2000 prevede consultarea obligatorie prin referendum a cetățenilor înaintea adoptării modificărilor limitelor teritoriale ale comunelor, orașelor și județelor.

Angajarea răspunderii Guvernului nu elimină automat această obligație.

Orice mecanism de comasare obligatorie va trebui să respecte cadrul constituțional și să clarifice raportul dintre decizia legislativă și consultarea comunităților.

Așadar, avem un calendar precis pentru o operațiune al cărei mecanism juridic complet nu a fost încă prezentat.

Primăriile se unesc. Birocrația unde pleacă?

Să presupunem că două comune se comasează.

Vom avea un primar în loc de doi. Foarte bine.

Dar ce facem cu funcționarii, serviciile, arhivele, societățile locale și toate structurile administrative?

Cetățeanul va trebui să parcurgă 30 de kilometri pentru un certificat?

Va putea rezolva problemele online? (nu prea… alea trei bancnote mototolite de 100 de euro se plimbă mai greu online)

Vor exista servicii administrative comune, accesibile în fiecare localitate?

Fără răspunsuri, putem obține o primărie mai mare care funcționează la fel de prost ca două primării mici.

Și atunci n-am reformat administrația. I-am modificat dimensiunile.

Județele și armata instituțiilor rămân la spa

Mai există 41 de județe, prefecturi, consilii județene, direcții deconcentrate, agenții și instituții cu atribuții uneori suprapuse.

Acolo se află o parte importantă a problemei:

fragmentarea competențelor, dependența de decizia politică, procedurile redundante și costurile aparatului administrativ.

Despre reorganizarea județelor, ministrul spune că este necesară o analiză mult mai profundă.

Perfect adevărat.

Numai că tocmai analiza profundă ar trebui să preceadă reforma, nu să fie promisă pentru un episod ulterior.

Masajul politic: cine renunță voluntar la propria primărie?

Să nu uităm nici elefantul electoral din încăpere.

Primăriile înseamnă funcții, bugete, organizații de partid, influență și voturi.

Câți primari vor accepta entuziasmați să-și desființeze propriile funcții?

Câte partide își vor sacrifica voluntar rețelele locale?

De aceea, comasarea trebuie însoțită de reguli clare privind personalul, finanțarea și reprezentarea comunităților, nu de negocieri interminabile pentru conservarea influenței politice.

România are nevoie de o reformă administrativă autentică. Iar comasarea comunelor mici poate fi una dintre componentele ei.

Dar dacă tot ce obținem este o hartă redesenată, câțiva primari mai puțin și aceeași birocrație, înseamnă că administrația a beneficiat de un masaj excelent, fără să se însănătoșească.

Și tare mă tem că, la final, cetățeanul va fi singurul care va trebui să se maseze. La tâmple.