A murit Daniel Barbu, fostul ministru al Culturii

Zi de doliu în politica românească. Unul dintre cei mai respectați miniștri pe care România i-a avut la Cultură, Daniel Barbu, a încetat luni din viață, la vârsta de 67 de ani, în urma unei lungi suferințe.

Istoric român și fost ministru al Culturii în perioada decembrie 2012 – decembrie 2013, Daniel Barbu, a murit în urma unei lupte îndelungate cu o formă de cancer.

Fostul profesor va fi înmormântat joi, 21 martie, de la ora 10:00, la biserica Sf. Tereza din București (lângă cimitirul Bellu catolic). Vestea dispariției fostului ministru al Culturii a fost dată de Facultătea de Teologie romano-catolică a Universității din București. Daniel Barbu a predat la această Facultate disciplinele teologie politică, teologie socială, istoria Bisericii. 

Citește și: Decizia de ultimă oră a ministrului Culturii cu privire la Muzeul „George Enescu”

Cine a fost Dan Barbu

Născut în 1957, Daniel Barbu a absolvit Liceul Nicolae Bălcescu din București (astăzi Colegiu Național Sfântul Sava) în 1976. Și-a continuat studiile în domemniul istoriei artei, absolvind Institutul de Artă din București, apoi a urmat doctoratul în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în 1991.

Între 1991 și 1993 a urmat studii doctorale la facultatea de teologie din cadrul Universității Fribourg, Elveția.

Daniel Barbu a fost profesor al Facultății de Științe Politice din cadrul universității București, dar a fost și decan în perioada 1994-2000.

Preşedinte al Institutului de Cercetări al Universităţii Bucureşti şi fost decan al facultăţii, Daniel Barbu a condus revista Realitatea Românească în perioada 1991 – 1992.

A fost, de asemenea, consilier de stat al preşedintelui Emil Constantinescu, între anii 1997 – 1999, şi este autor al mai multor lucrări ştiinţifice în sfera politicii. De asemenea, el  a fost consilier al preşedintelui interimar Crin Antonescu.

A fost, totodată, profesor colaborator al Şcolii de Înalte Studii în Ştiinţele Sociale din Paris, al Universităţii La Sapienza din Roma, al Universităţii Naţionale Kapodistrian din Atena, al Universităţii de Stat din Pittsburg, al Universităţii de Stat Jackson din Statele Unite şi al multor alte instituţii de învăţământ.

Daniel Barbu, o carieră politică controversată

Deși om de de cultură de o valoare incontestabilă, Daniel Barbu a fost în centrul unor scandaluri uriașe în cariera politică, pe care și-a împărțit-o între PNL și ALDE. El a ales să părăsească PNL în momentul în care Călin Popescu Tăriceanu a rupt partidul și a activat în ALDE până în 2017, atunci când a fost numit șef al Autorității Electorale Permanente.

Scandalul cu legea Roșia Montană

Una dintre marile controverse în mijlocul cărora s-a aflat a fost cea legată de Roșia Montană. Dan Barbu s-a numărat printre inițiatorii legii speciale care a scos lumea în stradă în 2013 pentru a protesta împotriva mineritului cu cianuri.

Protestatarii i-au cerut explicit demisia încă din septembrie, de la începutul mișcărilor de stradă. Ulterior, Ordinul Arhitecților din România și mai multe ONG-uri i-au cerut să plece din funcție, pentru că ar fi pierdut un studiu de evaluare a patrimoniului de la Roșia Montană.

A fost acuzat că a acceptat desființarea unor instituții culturale cu tradiție doar pentru a face economii la buget, precum Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”, Centrul Național al Dansului București și Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”.

În luna decembrie 2013, la Craiova, a declarat că suma alocată programului național pentru prevenirea și tratarea HIV/SIDA este prea mare în comparație cu cea alocată programelor Ministerului pe care îl conduce. De asemenea, a sugerat că prin desființarea sau reducerea acelui program, s-ar putea organiza mai multe festivaluri sau s-ar putea extinde Festivalul Shakespeare.Aceste declarații au dus la autosesizarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Senator PSD la acea vreme, Mircea Geoană a catalogat intervenția drept o ”declarație nefericită”, iar președintele Senatului, Crin Antonescu, i-a cerut demisia acestuia, lucru care s-a și materializat a doua zi.