România s-a blocat zilele acestea în jurul unui coniac. Cât a costat? De unde era? Cine l-a mirosit primul? Câți mililitri au fost turnați în pahar?

Greșit.

Adevărata problemă nu e coniacul.
Adevărata problemă este că opinia publică nu a avut acces la meniul real, complet, apocaliptic, intergalactic, al petrecerii.

Noi l-am obținut.

Țineți-vă bine.

Aperitivele „modeste” (secțiunea de încălzire)

1. Caviar de sturion crescut cu muzică de Wagner în Himalaya – 48 milioane euro / lingurița
2. Ouă de struț bio masate manual de călugări tibetani – 22 milioane euro / porția
3. Brânză maturată în buncăr nuclear din 1983 – 15 milioane euro / felie
4. Foie gras de gâscă hrănită cu quinoa spirituală – 31 milioane euro / gram
5. Salată de microverdeață stropită cu lacrimi de unicorn fiscal – 8 milioane euro / frunză

Subtotal aperitive: 3,2 miliarde euro (rotunjit, că nu ne încurcăm la mărunțiș).

Felurile principale (zona unde s-a rupt bugetul)

6. File de ton imperial pescuit cu sonar de ultimă generație în apele neutre ale Pacificului – 780 milioane euro / porția
7. Mușchi de vită Wagyu crescută cu tantra yoga și masaje suedeze – 1,1 miliarde euro
8. Sarmale în foi de aur de 24K, umplute cu obligațiuni de stat maturate – 640 milioane euro
9. Friptură de mistreț crescut în parcarea unei instituții de forță – 420 milioane euro
10. Risotto cu trufe găsite cu drone NATO – 950 milioane euro

Subtotal: 6,8 miliarde euro (doar mâncarea solidă).

Deserturile „austerității dulci”

11. Tort de ciocolată belgiană topită în lingouri – 540 milioane euro / felia
12. Eclere umplute cu cremă de deficit bugetar – 120 milioane euro / bucata
13. Înghețată artizanală cu aromă de reformă structurală amânată – 300 milioane euro
14. Macarons în culorile ratingului de țară – 210 milioane euro setul
15. Bomboane fondante cu umplutură de creștere economică ipotetică – 90 milioane euro / bucata

Subtotal deserturi: 2,4 miliarde euro.

Secțiunea băuturi „pentru suflet”

• Coniacul despre care se face atâta caz
  Un fleac: 2 milioane euro sticla (nici nu intră în top 10).
• Șampanie veche cât datoria externă?
  370 milioane euro / dop.
• Apă plată filtrată prin promisiuni electorale?
  45 milioane euro / pahar.

Surprizele serii (zona artistică, buget separaat)

Pentru că o petrecere serioasă nu înseamnă doar mâncare, au existat și momente artistice atent selectate:

• Dansatoarele din nas din Gumbi-Gumbi, specializate în coregrafie bugetară inversă (onorariu: 980 milioane euro, cu tot cu diurnă).
• Parașutistele vesele din Burundi, care au aterizat direct în mijlocul sălii ținând în mâini draftul relansării economice (1,4 miliarde euro, transport inclus).
• Corul bărbătesc al Investitorilor Anonimi, care a intonat imnul „Downgrade evitabil” (600 milioane euro).
• Magicianul fiscal din Luxemburg, care a făcut să dispară temporar un inspector GAGAF (onorariu: 2 miliarde euro, plătibili în iluzii).
• Un urs dansator de rating suveran, adus cu avion privat (300 milioane euro + miere de import).

Fofopercutoarele din Găești – aripa tactică a serii

În timp ce invitații dezbăteau soarta deficitului și textura caviarului, prin sală patrula discret – dar imposibil de ignorat – o brigadă specială cunoscută în cercurile mondene drept Fofopercutoarele din Găești.

Numele lor vine, evident, din folclor. „Fofopercutoare” nu este o meserie, e un fenomen. O stare de vibrație socială.

Cum arată o fofopercutoare autentică?

Imaginează-ți o combinație între:

• hostess diplomatic cu zâmbet calibrat la 32 de dinți,
• expertă în networking strategic,
• consultantă informală în optimism bugetar,
• și majoretă de stabilitate guvernamentală.

Părul – aranjat ca o promisiune electorală înainte de turul doi.
Rochia – suficient de vaporoasă încât să sugereze transparență, dar suficient de strânsă încât să strângă bugetul.
Tocurile – mai înalte decât dobânzile la titlurile de stat.

Misiunea lor operativă

Fofopercutoarele nu dansau haotic. Ele executau.

• Se apropiau de un invitat tensionat și îl loveau cu un compliment bine plasat.
• Neutralizau un antreprenor iritat printr-un râs strategic.
• Reechilibrau o discuție despre rating de țară printr-o privire cu efect de QE emoțional.

Erau, practic, echivalentul social al unei intervenții BNR – doar că în variantă cu gene false și parfum scump.

Dialogul lor tipic

— „Domnule, nu vă mai îngrijorați pentru deficit, vi se potrivește cravata.”
— „Ați observat ce bine arată creșterea economică în lumină ambientală?”
— „Vă mai torn un pic de optimism?”

Și, brusc, piața emoțională se stabiliza.

De ce „din Găești”?

Pentru că Găeștiul, în imaginarul colectiv pamfletar, este capitala discretă a seducției provinciale care cucerește metropolele.

O metaforă.

Un loc de unde pornesc legendele. O pepinieră de grație aplicată strategic.

Nu vin cu parașuta ca surorile din Burundi.
Nu dansează din nas ca echipa din Gumbi-Gumbi.

Ele operează la nivel fin. În proximitatea decidentului. În umbra bufetului. La granița dintre șampanie și geopolitică.

Impactul bugetar al fofopercutoarelor

Conform surselor noastre complet neverificabile:

• Onorariu pe zâmbet: 4 milioane euro
• Onorariu pe clinchet de râs: 2,5 milioane euro
• Taxă de stabilizare emoțională a invitatului: 15 milioane euro / persoană

Cost total estimat al brigăzii: 1,2 miliarde euro (plus fond de gene false și glitter strategic).

Fofopercutoarele din Găești nu au fost doar decor.

Au fost infrastructură.
Au fost liant social.
Au fost, dacă vreți, puntea dintre austeritate și șampanie.

Iar dacă petrecerea a costat miliarde, o parte serioasă din stabilitatea serii s-a datorat acestor domnișoare de moravuri atât de ușoare încât gravitația părea opțională în jurul lor.

Nota finală (conform sursei noastre absolut credibile)

Total estimat al petrecerii:

17,9 miliarde euro, plus TVA, plus bacșiș 10% pentru orchestra macroeconomică.

Rotunjit:
20 de miliarde euro, că doar nu ne încurcăm la detalii.

Concluzie serioasă (cu față dreaptă)

Dacă ne luăm după isteria publică, România e pe marginea prăpastiei din cauza unor sticle de coniac fin.

Dacă ne luăm după logica pamfletului, petrecerea a costat cât trei bugete anuale, două generații și un continent.

Adevărul e undeva la mijloc:

politica românească adoră simbolurile mici, pentru că ele sunt mai ușor de mestecat decât realitățile mari.

Plus că a devenit obligatoriu pentru foarte multă nobilime din politică sau media să proiecteze imagini defavorabile ale premierului Bolojan.

Ilie Sărăcie, care se scaldă în coniacuri împărătești în timp ce pe noi ne pune la slăbit…

Și poate că adevăratul „meniu” al serii nu a fost nici caviarul, nici coniacul.

A fost eterna noastră pasiune pentru a transforma orice detaliu într-o apocalipsă.