Averile demnitarilor: se văd sau nu se văd? Pe unde e legea, acum

Camera Deputaților a votat noua Lege a Integrității, iar relatările despre ea par să descrie două texte opuse. Unele publicații anunță „desecretizarea” averilor, altele spun că patrimoniile demnitarilor rămân ascunse. Ambele interpretări conțin câte o bucată de adevăr. Publicul va vedea o siluetă a averii, dar tocmai partea care poate explica îmbogățirea rămâne în spatele cortinei.

Noua Lege a Integrității a fost adoptată de Camera Deputaților cu 222 de voturi pentru, două împotrivă și 59 de abțineri.

Prima precizare este esențială: aceasta nu este încă lege în vigoare.

Proiectul, înregistrat ca PL-x 521/2026, merge la Senat, care este for decizional.

După vot pot urma controlul Curții Constituționale, promulgarea și publicarea în Monitorul Oficial.

Așadar, legea se află la jumătatea drumului parlamentar. Iar până la sosire poate fi din nou modificată.

Averea completă se depune, dar nu se publică

Demnitarii și funcționarii vizați vor continua să depună la ANI declarațiile de avere și de interese prin platforma e-DAI.

Aceste documente complete vor conține valorile exacte și informațiile necesare inspectorilor de integritate. Publicul și presa nu vor avea însă acces la ele.

Soluția vine după Decizia CCR nr. 297/2025, prin care Curtea a eliminat publicarea integrală a declarațiilor și obligația includerii bunurilor soțului, soției și copiilor majori.

Parlamentul nu putea readuce pur și simplu vechiul sistem. A construit unul intermediar.

Ca la Românica. Să pară transparență dar să nu fie, cățeii n-au ce căuta cu nasul în sertarele leilor.

Ce vom vedea: fotografia făcută prin geam mat

Pentru 42 de categorii de demnitari și persoane cu putere publică, ANI va genera automat o „declarație de interese financiare”, care va fi publicată timp de cinci ani.

În ea vom vedea tipurile de imobile, țara în care se află, suprafața cumulată, anul și modul dobândirii.

Vor apărea vehiculele, bunurile valoroase, activele financiare, participațiile în companii, veniturile, datoriile, funcțiile și contractele cu statul.

Sumele nu vor fi însă exacte, ci încadrate în intervale.

Vom afla, de pildă, că un demnitar are un imobil valorând între 200.001 și 350.000 de euro sau active financiare situate între 500.001 și un milion de euro.

Este mai mult decât nimic. Dar este mult mai puțin decât o declarație de avere completă.

Tocmai diferențele importante dispar

Pentru verificarea integrității nu este suficient să știm că un politician are „între 500.001 și un milion de euro”.

Diferența dintre 510.000 și 990.000 de euro este uriașă.

Poate reprezenta exact îmbogățirea produsă în timpul mandatului. Dar, dacă ambele valori intră în aceeași categorie, evoluția dispare din ochii publicului.

Un demnitar poate începe anul cu active de 520.000 de euro și îl poate termina cu 950.000. Declarația publică va arăta la fel.

Intervalele foarte largi protejează viața privată, dar protejează și salturile patrimoniale suficient de mici pentru a nu trece în categoria următoare.

ANI va avea cifrele exacte și va putea verifica diferențele.

Numai că experiența românească arată că multe investigații de integritate au început după ce jurnaliștii și organizațiile civice au comparat declarațiile, au observat nepotriviri și au pus întrebări.

ANI nu părea alertat, fiindcă a fost, dintotdeauna, sub control politic. Totuși…

Controlul public nu este un ornament. Este sistemul auxiliar de alarmă.

Marea ascunzătoare: averea familiei

Problema cea mai gravă nu este anonimizarea IBAN-ului sau a adresei exacte.

Nimeni nu are nevoie să știe numărul contului unui ministru ori strada pe care locuiește.

Marea problemă este dispariția din declarație a patrimoniului soțului, soției și copiilor majori.

Averea politică românească a avut întotdeauna o remarcabilă mobilitate familială.

Casele, terenurile, firmele, conturile și contractele au talentul de a migra către soții, copii, părinți, cumnați sau alte persoane de încredere exact când titularul intră într-o funcție publică.

Noua ”declarație” va privi bunurile declarantului și ale copiilor minori aflați în întreținere.

ANI va putea solicita informații despre soț și copiii majori într-o investigație concretă, dar presa și publicul nu vor mai avea fotografia familială completă.

Adică tocmai locul în care averile pot fi ascunse legal rămâne în afara cadrului.

Grindeanu are dreptate numai pe jumătate

Sorin Grindeanu susține că Parlamentul a „readus transparența” asupra averilor demnitarilor.

A readus o formă de transparență, dar nu transparența pe care România a cunoscut-o până la decizia CCR.

Oricum nu era respectată, dar exista, ca principiu.

Declarația publică permite observarea structurii generale a patrimoniului, însă nu mai permite aceeași analiză precisă a acumulării sale.

Nici titlul potrivit căruia „averile rămân ascunse” nu descrie complet situația.

Casele, mașinile, acțiunile, veniturile și datoriile nu dispar integral. Vor apărea într-un rezumat patrimonial.

Numai că una este să vezi umbra unui dulap și alta este să-i deschizi sertarele.

Legea vede patrimoniul. Publicul vede conturul

Formula adoptată de Cameră reprezintă un compromis între dreptul la viață privată și nevoia de control public.

Problema este că balanța s-a înclinat generos în favoarea celor controlați.

ANI va vedea cifrele exacte.

Cetățeanul va vedea intervalele.

Presa va putea observa că averea este mare, dar nu va mai putea demonstra la fel de ușor cât și când a crescut.

Iar patrimoniul familiei adulte va putea rămâne în afara declarației.

Averile demnitarilor se vor vedea, așadar, dar ca printr-un geam mat: distingi mobila, nu și ce se află în sertare.

Iar în România, marile averi politice nu s-au ascuns niciodată în sufragerie.

S-au ascuns în sertare, pe numele rudelor și între două cifre pe care noua lege preferă să le transforme într-un interval.