Azi e sărbătorită Intrarea în biserică a Maicii Domnului. De ce se face dezlegare la pește și ce înseamnă

Publicat: 21 nov. 2021, 05:00, de Eliza Popa, în ACTUALITATE
Azi e sărbătorită Intrarea în biserică a Maicii Domnului. De ce se face dezlegare la pește și ce înseamnă

Prima săptămână din Postul Crăciunului este una de post aspru, potrivit bisericii ortodoxe. Dar întrucât duminică este sărbătorită „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, se face dezlegare la pește, pentru bucuria sărbătorii.

Aceste zile au dezlegare la untdelemn, vin şi peşte pentru bucuria sărbătorii şi pentru ca această bucurie a prăznuirii să poată fi resimţită de credincioşii Bisericii şi în latura trupească, nu numai în cea duhovnicească, a explicat Pr. Conf. Dr. Lucian Farcaşiu în Ziarul Lumina.

Zilele de post cu dezlegare la peşte nu sunt nicidecum zile de încălcare a postului, ci zile de post cu mângâiere, în care postirea ca jertfă ascetică se combină cu bucuria prezenţei Mântuitorului în mijlocul credincioşilor, detaliază și Pr. Ioan Valentin Istrati pentru Doxologia. Dezlegarea la peşte este considerată drept mângâiere acordată credincioşilor prin prezenţa în Biserică a Mântuitorului Hristos născut din Fecioara Maria. Este o bucurie şi o celebrare a Mântuitorului, care a fost simbolizat în primele veacuri prin peşte. Literele acestui cuvânt în limba greacă – ICHTIS – sunt abrevierea expresiei „Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Mântuitorul”. De asemenea, Hristos şi-a ales apostolii dintre pescari, a asemănat misiunea creştină cu o prindere de peşte, așadar peştele are o semnificaţie deosebită în creştinism.

Conform obiceiului

Postul Nașterii Domnului nu este la fel de aspru ca cel al Paștilor. În sâmbete și duminici, după prima săptămână, se poate consuma pește. Se mai face dezlegare la pește și în zilele unor sărbători mai importante.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia. Părintele profesor Ene Braniște afirmă că această sărbătoare a luat naștere în secolul VI. “Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserica închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserica Sfânta Maria “cea nouă”. Conform obiceiului, a două zi după sfințire, adică pe 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăși Sfânta Fecioara, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu”, spune părintele Ene Braniște (considerat unul dintre cei mai de seamă teologi liturghiști din Ortodoxia românească; n.1913-m.1984).