Blocaj la proiectul Trident. Lukoil invocă „forță majoră” şi dă statul român în judecată
Perimetrul Trident din Marea Neagră, unul dintre proiectele offshore cu miză strategică pentru România, a ajuns în centrul unui conflict juridic și economic cu implicații internaționale. Gigantul petrolier rus Lukoil, prin subsidiara sa olandeză Lukoil Overseas Atash BV, a notificat oficial statul român că se află într-o situație de forță majoră care face imposibilă continuarea operațiunilor în condițiile actuale.
Compania deține aproape 88% din concesiunea offshore Trident și este operatorul perimetrului, restul de aproximativ 12% fiind controlat de Romgaz, partener în proiect.
Notificare de forță majoră și acțiune în instanță
Demersul Lukoil are ca obiectiv obținerea unei prelungiri a termenelor prevăzute în acordul petrolier semnat în 2011 cu Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG), și nu retragerea din concesiune, susțin reprezentanții companiei.
În paralel cu notificarea, Lukoil Overseas Atash BV a deschis o „acțiune în constatare existență caz de forță majoră” împotriva autorității de reglementare și a Romgaz, în materia litigiilor cu profesioniștii. Compania afirmă că procedura are caracter necontencios și urmărește exclusiv clarificarea cadrului juridic, pentru a asigura extinderea termenelor contractuale și executarea corespunzătoare a acordului petrolier.
Reprezentanții subsidiarei subliniază că demersul a fost formulat „din considerente de opozabilitate”, fiind incluși în procedură ANRMPSG, Romgaz și contractorii relevanți.
După respingerea notificării de către autorități și partenerul de proiect, compania a inițiat, începând cu noiembrie 2025, proceduri necontencioase atât în fața Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, cât și la Tribunalul București.
Sancțiuni internaționale și blocaje în lanț
Potrivit Lukoil, dificultățile au apărut în contextul sancțiunilor unilaterale adoptate de autorități din Statele Unite și Marea Britanie, care, susține compania, nu au aplicabilitate directă în România. În faza inițială ar fi existat o perioadă de incertitudine privind aplicarea licențelor generale emise de Office of Foreign Assets Control (OFAC) și de autoritățile britanice.
Un exemplu invocat este rezilierea de către Vantage Drilling International, companie de foraj maritim listată la bursa din Oslo, a unui contract de aproximativ 80 de milioane de dolari pentru explorarea perimetrului Trident. Potrivit Lukoil, reacțiile „abrupt defensive” ale partenerilor au întrerupt colaborări esențiale pentru etapa finală de explorare.
Compania susține că partenerii contractuali ar fi reziliat acorduri fără negocieri, iar unele bănci ar fi închis conturi și refuzat procesarea plăților, pe fondul temerilor legate de aplicarea extrateritorială a sancțiunilor.
Modificări legislative și opțiunea denunțării acordului
În decembrie anul trecut, Guvernul României a modificat Legea petrolului prin ordonanță de urgență, introducând posibilitatea aprobării denunțării unilaterale totale sau parțiale a unui acord petrolier în vigoare, din motive de securitate națională. Măsura vizează inclusiv participația majoritară a Lukoil Overseas Atash BV în concesiunea Trident.
Pe 12 februarie, Guvernul a instituit un regim de supraveghere extinsă asupra subsidiarei olandeze și a altor trei companii din România ale grupului Lukoil, pentru a permite continuarea operării în condițiile sancțiunilor americane. Reprezentanții companiei susțin că această măsură nu are legătură cu acțiunea în constatare a forței majore.
Între timp, pe 26 februarie, Trezoreria Statelor Unite a prelungit până la 1 aprilie 2026 derogarea care permite vânzarea activelor externe ale Lukoil, termenul anterior urmând să expire la 28 februarie.
Argumentele juridice ale companiei
Lukoil invocă îndeplinirea cumulativă a condițiilor forței majore: caracterul extern, imprevizibil și invincibil al evenimentului. În opinia sa, sancțiunile adoptate de autorități din afara Uniunii Europene nu fac parte din ordinea juridică națională sau unională și nu pot fi anticipate printr-o analiză rezonabilă a evoluțiilor legislative interne.
Compania susține că regimurile sancționatorii extracomunitare sunt supuse unor modificări rapide, influențate de factori geopolitici, iar mecanismele de aplicare pot varia prin licențe generale, ghidaje și interpretări administrative.
În ceea ce privește caracterul invincibil și inevitabil, reprezentanții Lukoil arată că utilizarea sistemului financiar internațional poate declanșa obligații de conformare, iar nerespectarea acestora ar putea atrage sancțiuni severe, blocarea accesului la infrastructură financiară sau excluderea de pe piețe strategice.
Interes pentru activele externe
În paralel, mai mulți jucători globali și-au exprimat interesul pentru preluarea activelor externe ale Lukoil. La finalul lunii ianuarie, compania rusă a anunțat un acord neexclusiv cu grupul american de asset management Carlyle pentru o posibilă tranzacție.
În acest context, disputa privind forța majoră invocată pentru perimetrul Trident se desfășoară pe fundalul unor mișcări mai ample la nivel internațional, care vizează restructurarea activelor și adaptarea la regimul sancționator global.