Bolojan l-a plagiat la Dimitrie Strudza, ignorând avertismentul lui Rușanu
Congresul extraordinar de ieri al Partidului Național Liberal a fost doar un exercițiu ieftin de imagine pentru confirmarea în fotoliul de președinte al lui Ilie Bolojan și a echipei sale de susținători. Nici pe vremea PCR nu se organiza un asemenea congres, unde să curgă laude mai ceva ca viitura pe Dâmbovița. Ilie de la „Oradia” a fost omagiat și preaslăvit ca fiind marele salvator al nației, când, în realitate, el este doar un circar ambulant de provincie, rătăcit prin București.
Ceea ce s-a întâmplat ieri la congresul liberalilor ne-a readus în memorie ceea ce a scris Ion-Luca Caragiale, în articolul „Frații radicali și D. Dim. Sturdza”, din 1879, în ziarul „Timpul”, despre premierul de atunci, Dimitrie Sturdza. Caracterizarea făcută de Ion-Luca Caragiale lui Dimitrie Sturdza se potrivește perfect cu imaginea lui Ilie Bolojan de astăzi, cu o singură mare deosebire: că Dimitrie Sturdza a fost președintele Academiei Române între anii 1882 și 1884 și de patru ori cel de-al optsprezecelea prim-ministru al României, între 1895 și 1908.
„După o oarecare viaţă politică, d. Dinu Sturdza, pînă la cea din urmă reintrare a d-sale în minister, izbutise să-şi facă în închipuirea mai tutulor, o reputaţie, dacă nu de un foarte inteligent, dar desigur, de un foarte corect om de stat şi mai ales de finanţe”.
Însă, nu trebuie omis faptul că o reputaţie se află, de regulă, la capătul unei bătălii sub semnul unei metode, iar Caragiale a dezvăluit-o pe cea folosită de Dimitrie Sturdza: „Metoda întrebuinţată de d. Dim Sturdza pentru ajungerea acestui scop, deşi cam veche şi tacită, însă sigură în ţara noastră, consistă în a se face d-sa aprigul biciuitor al tutulor greşelilor, neregularităţilor, mai multe ori numai închipuite, totdeauna exagerate pînă la absurd, săvîrşite de partidul şi de guvernul adversar politic d-sale”.
De asemenea, Ion-Luca Caragiale spunea că Dimitrie Sturdza a obţinut „o reputaţie” „de un foarte corect om de stat”, folosind arma denunţării altora. „Într-o ţară ca a noastră, unde cînd afirmi ceva, nu ţi se cere şi dovezi, unde spiritul public nu are nici un element serios de control mai ales asupra luptelor ivite pe tărîmul ştiinţei de stat, reaoa credinţă este de multe ori o bună temelie pentru clădirea unei frumoase reputaţiuni. Ca să treci de cel mai curat, n-ai decît să ponigreşti cu ori fără drept pe alţii; ca să te crează lumea om cinstit şi de treabă, n-ai decît să ocărăşti şi să osîndeşti în vileag purtarea altora, chiar dacă dînşii au o bună purtare şi mai ales în cazul acesta. Dacă vrei să-nşeli lumea, a zis un filosof, înşeală-o gros, că subţire, nu ţi se prinde. E mult numai pînă să-ţi faci o reputaţie frumoasă, şi-n urmă poţi fără grijă să săvîrşeşti însuţi păcatele, de cari osîndeai odată pe alţii buni nevinovaţi”.
Descrierea făcută de Caragiale lui Dimitrie Sturdza în 1879 se aseamănă perfect cu imaginea pe care Ilie de la Oradia vrea să o vândă la București, cu speranța că ulciorul va merge de mai multe ori la apă.
Practic, prin congresul de ieri, Ilie Bolojan a încercat și, în mare parte, a reușit, să rupă PNL-ul. Faptul că liberali cu vechi ștate nu se mai regăsesc în conducerea partidului demonstrează că PNL a fost sechestrat de Ilie Bolojan.
O altă dovadă că PNL a ajuns feuda lui Bolojan este că în conducerea partidului nu se află niciunul dintre cei 12 președinți liberali de consilii județene și niciun primar PNL din mari orașe ca Iași, Cluj, Constanța sau Brașov. Asta demonstrează și altceva: baza partidului, adică primarii și președinții de consilii județene, nu mai au încredere în Ilie Bolojan. Ca atare, Ilie de la Oradia a aplicat rețeta lui Dimitrie Sturdza, adică „ca să te crează lumea om cinstit şi de treabă, n-ai decît să ocărăşti şi să osîndeşti în vileag purtarea altora, chiar dacă dînşii au o bună purtare”, iar „dacă vrei să-nşeli lumea, înşeală-o gros, că subţire, nu ţi se prinde”.
Astfel, ceea ce se întâmplă în aceste zile în PNL-ul condus de Ilie Bolojan este o copie perfectă a realității din 1879 descrisă de Ion Luca Caragiale, dar, în același timp, și o adeverire a profeției incredibile a lui Dan-Radu Rușanu, din 2017, în cartea sa „Mai sunt judecători la Berlin”.
„În primul rând, nu mă mai regăsesc în niciun fel în retorica de azi a „marelui Partid Național Liberal”. În al doilea rând, după ce i-am ascultat vorbind în biroul politic al PNL pe Mircea Ionescu-Quintus, Dan Amedeo Lăzărescu sau Bălăceanu-Stolnici, îmi este greu să fiu coleg cu Tinel Gheorghe sau Sulfina Barbu. Și, nu în ultimul rând, m-am retras definitiv din politică, considerând că tot ce am avut de spus am spus până în februarie 2014”, a avertizat Dan-Radu Rușanu.
Așadar, după descrierea lui Caragiale din 1879 și profeția lui Rușanu din 2017, viitorul PNL cu Bolojan sună-n… gol!