Cât câștigă un român pe oră, comparativ cu „cel mai bogat” european. Cifre și grafice

Salariile brute orare din România au urcat de la 7,8 euro în 2020 la 12,9 euro în 2025, o creștere uriașă care plasează țara pe locul al treilea în Europa după ritmul de creștere nominală. Inflația cumulată de 44,6% a topit însă o bună parte din acest avans. România rămâne, totuși, una dintre țările cu cele mai mici venituri orare din Uniunea Europeană, devansată doar de Bulgaria.

România, locul 5 în Europa la creșterea reală a salariilor

România se află printre cele mai dinamice piețe ale muncii din Europa, după creșterea reală a salariilor brute orare în perioada 2020-2025. Cu un avans de 19,7%, țara ocupă locul al cincilea în clasamentul european întocmit de Euronews pe baza datelor Eurostat.

Înaintea României se află Bulgaria, cu o creștere reală spectaculoasă de 37,4%, urmată de Serbia (25,4%), Croația și Lituania (ambele cu 21,1%). Imediat după România vin Ungaria (18,8%) și Polonia (17,8%), toate țări din afara zonei euro la momentul referinței din 2020.

În contrast, în 12 dintre cele 30 de state analizate, puterea reală de cumpărare a scăzut. La nivelul Uniunii Europene, salariile reale au scăzut cu 3% în cinci ani.

Salariile au crescut mult pe hârtie, dar inflația a luat partea leului

Pe hârtie, creșterea salariilor din România este una dintre cele mai mari din Europa. Eurostat calculează un avans nominal de 73,1% pentru perioada 2020-2025, cifră raportată în lei, nu în euro.

Doar Bulgaria (84,2%) și Ungaria (82,7%) au consemnat ritmuri mai accelerate. Lituania (70,7%), Polonia (66,6%) și Croația (62%) completează plutonul de top.

Problema este că aceste salturi salariale au fost însoțite de o inflație mușcătoare. În România, prețurile de consum au crescut cu 44,6% între 2020 și 2025, al treilea cel mai mare nivel din clasament, după Ungaria (53,7%) și Estonia (48,1%).

Cât câștigă un român pe oră, față de un luxemburghez sau un german

În ciuda creșterilor accelerate, România rămâne în coada clasamentului european al salariilor orare. Cu 12,9 euro brut pe oră în 2025, țara se află la egalitate cu Letonia și deasupra a doar trei state din statistică: Ungaria (13 euro – n.r. cifră apropiată, dar peste România în clasament), Bulgaria (10,5 euro) și Serbia (10,6 euro).

Diferențele față de vestul Europei sunt uriașe. Luxemburg conduce detașat clasamentul, cu 49,7 euro pe oră, urmat de Islanda (47 euro), Norvegia (45,8 euro) și Danemarca (44,7 euro).

Germania ajunge la 34,5 euro pe oră, Franța la 30 de euro, iar media UE este de 26,2 euro. Practic, un angajat din Luxemburg câștigă într-o oră aproape de patru ori mai mult decât unul din România.

Efectul de „catch-up”: de ce cresc mai repede salariile în Est

Datele Eurostat confirmă un fenomen cunoscut în economie sub numele de „catch-up” — efectul de recuperare. Țările cu salarii mici la pornire au, în general, mai multe șanse să înregistreze creșteri procentuale mari într-un interval scurt.

Este, din punct de vedere economic, mai ușor pentru Bulgaria să dubleze un salariu de la 5,7 la 10,5 euro pe oră decât pentru Germania să crească de la 28,6 la 34,5 euro. Același mecanism explică și performanța României, Ungariei sau Poloniei.

România avea, în 2020, unul dintre cele mai mici salarii orare brute din Europa, iar marja de creștere a fost mai largă decât în statele dezvoltate.

Marile economii ale UE, în scădere reală: Italia, cea mai mare pierdere

Toate cele patru mari economii ale Uniunii Europene au consemnat scăderi reale ale salariilor în ultimii cinci ani. Italia a înregistrat cea mai abruptă cădere, de 9,2%, urmată de Spania, cu minus 5,9%.

Germania a pierdut 3,2% în termeni reali, iar Franța 3,3%, ușor sub media UE de minus 3%. Italia este, de altfel, țara cu cea mai mare scădere reală a salariilor din întregul clasament european.

În cazul italian, creșterea nominală a salariilor a fost cea mai mică din Europa, de doar 9,5%, în condițiile unei inflații cumulate de 20,6%, care a anulat complet câștigul.

Datele Eurostat se referă la salariile brute, iar diferențele de impozitare între state pot influența puterea reală de cumpărare. O fiscalitate redusă poate amplifica veniturile nete, în timp ce taxe mai mari le pot eroda — un factor care diferă semnificativ de la o țară europeană la alta.