Ce anume au furat francejii din Vidraru și Paltinu: inventarul complet

Când s-au retras apele din lacurile de acumulare Vidraru și Paltinu, românul de internet n-a văzut ce văd inginerii: betoane vechi, vane ruginite, echipamente care trebuie schimbate ca să nu plece barajul la vale cu tot cu sat.

Nu.

Românul de internet a văzut altceva: aurul dacilor, tuneluri secrete spre Paris și franceji cu pompe uriașe care trag apa direct în Sena, să se spele Macron cu ea pe față dimineața. Și alte comori inestimabile extrase dibaci din nămolul patriei.

În realitate, lacul Vidraru e golit controlat pentru prima dată după aproape 60 de ani, pentru lucrări de retehnologizare, iar Paltinu a fost coborât din cauza problemelor tehnice la golirile de fund și a secetei. Nimic mistic, nimic ocult, doar șuruburi, vane, beton, normative de siguranță și riscul foarte plictisitor ca un baraj vechi să crape dacă nu-l verifici la timp.

Dar unde ar mai fi poezia națională în asta?

Așa că, pentru liniștea poporului daco-mistic, să explicăm ce-au furat, de fapt, „francejii” din lacurile noastre secate.

Ce au descoperit „francejii” sub Vidraru: inventarul oficial al comorilor dacice

Potrivit celei mai recente teorii conspirative omologate de Universitatea de TikTok, scafandrii francezi au găsit, în nămolul de la Vidraru, următoarele obiecte de valoare inestimabilă:

• Făcălețul original al lui Deceneu, cu care marele preot a bătut primul cozonac energetic al dacilor, din care se alimentau toate cetățile prin „firicel spiritual trifazic”.
• Plasa de fluturi a lui Scorillo, folosită pentru capturarea ideilor zburătoare care nu se aliniau cu linia partidului daco-central.
• Mănușile de piele de urs ale lui Oroles, cu care acesta a semnat, în trei exemplare, primul acord de neaderare la NATO din istoria umanității.
• Rețeta de tăiței cu lapte a Bristenei, scrisă pe tăblițe de lut, considerată singura mâncare capabilă să ridice PIB-ul prin vibrație culinară.
• Manualul „Cum să construiești drumuri fără a ajunge vreodată undeva”, lucrare străveche, patrimoniu național, folosită ulterior de toate guvernele moderne.
• Prototipul „Autostrăzii Spirituale Transcarpatice”, trasată cu creionul pe o frunză de brad, singura autostradă care chiar există – dar numai în discursuri.

Se spune că toate acestea au fost încărcate în camioane cu număr de Franța, escortate de jandarmi galici cu berete, pe timp de noapte, în timp ce românii stăteau ocupați să dea share la filmulețe cu „adevărul ascuns despre Vidraru”.

De ce tocmai francejii?

Firește, nimeni nu s-a obosit să verifice cine face efectiv lucrările, ce contract există, ce companii sunt implicate. De ce să verifici, când poți să spui, cu glas tremurat:
„Ne fură francejii aurul și apa, fraților!”

Francejii, în imaginarul conspiraționist, sunt:

• suficient de departe ca să nu-ți bată la ușă,
• suficient de aproape cultural ca să-i urăști relaxat (nu-s nici ruși, nici americani, sunt „ăia cu brânza și vinul”),
• veșnic suspectați că „ne-au vândut” la nu-știu-ce tratate istorice.

Dacă zici „chinezii ne fură apa”, lumea întreabă „cum o transportă?”.
Dacă zici „rușii ne iau aurul de sub Vidraru”, intri deja pe teren serios, geopolitic.
Dar „francejii” – ăștia sunt perfecți: popor de oameni răi și parșivi, cum s-a stabilit pe Facebook, trimiși aici să tragă cu furtunul din lac și să încarce aurul dacilor în TGV.

Obstacolele eroice întâmpinate de francejii veniți la furat

Conform aceleiași mitologii locale, operațiunea n-a fost ușoară.
La Vidraru, scafandrii franceji ar fi avut de înfruntat:

• stratul de PET-uri patriotice depuse ritualic de turiști,
• biciclete furate încă din anii ’90 și aruncate „să nu găsească nimeni nimic”,
• o colecție impresionantă de grătare ruginite, semn că dacii se pricepeau la mici, nu la termopane,
• patru telefoane cu butoane, două trotinete uitate și un cauciuc de Dacie, relicvă sacră.

La Paltinu, legenda spune că francejii s-au blocat în:

• sedimentul gros de știri false depuse în ultimii ani,
• fosile de promisiuni electorale nedegradabile,
• trei proiecte de masterplan turistic putrezite înainte de aplicare.

După ce au văzut ce e de fapt pe fundul lacurilor, se spune că francejii ar fi întrebat, speriați:
„Mais… c’est tout?”
„Nu, le-au spus localnicii, aurul adevărat e în comentarii pe Facebook, dar acolo nu aveți voi acces.”

Ce spun localnicii despre furturile îngrozitoare

În logica acestui articol, dialogurile ar suna cam așa:

„Dom’le, eu am auzit clar că iau aurul. Am văzut într-un video, omul vorbea foarte convingător. Avea și muzică dramatică pe fundal.”

„Nu știu ce fură, dar ceva sigur fură. Altfel de ce ar repara barajul? Credeți că-l repară ca să avem noi curent?”

„Pe mine nu mă deranjează că iau aurul, dar să nu ia și somnii. Că ăia sunt ai noștri, românești.”

Localnicul modern nu are timp de detalii tehnice cu vane, goliri de fund, normative de securitate. Dar are timp să-și dea cu părerea despre geoinginerie, NATO, francmasoni și franceji care vin cu cisterna direct la Vidraru, în timp ce statul român „nu ne spune adevărul”.

Ce s-a întâmplat, de fapt, cu lacurile (în varianta plictisitor de reală)

În realitate:

• Vidraru e golit controlat pentru prima dată după aproape șase decenii, ca să se verifice și să se modernizeze echipamentele barajului, conductele, golirile de fund, întregul sistem hidroenergetic. Fără operațiunea asta, riscul pe termen mediu e să ai un baraj îmbătrânit, cu probleme structurale, dar „plin frumos pentru poze”.
• Paltinu are nivelul scăzut din două motive banale: secetă prelungită și lucrări la echipamentele de evacuare, unde s-au găsit obstrucții și defecte. Ca să le repari, mai întâi trebuie să scazi apa. Nicio sectă franceză nu e implicată, doar scafandri, ingineri și o grămadă de birocrație tehnică.

Dar dacă spui asta, nu face view-uri.

Nu are aur, nu are Daci, nu are Macron cu pompă subacvatică. Are doar o țară care, din când în când, chiar trebuie să-și repare infrastructura ca să nu ajungă pe știri cu „dezastru la baraj”.

Cine fură, de fapt, ceva de aici?

Nu francejii.
Nici scafandrii.
Nici Hidroelectrica, oricât de „multinațională trădătoare” ar fi declarată la colț de net.

Furtul adevărat e altul:

• ni se fură timpul, să ne mai informăm un pic înainte să urlăm,
• ni se fură atenția, ca să nu mai vedem problemele reale (investiții, transparență, contracte, termene respectate),
• ni se fură încrederea, ca să nu mai credem nici când chiar se face o lucrare serioasă,
• ni se fură capacitatea de a distinge între inginerie și vrăjeală, între șantier și conspirație.

Și, bonus, mai e ceva:

Pe fondul acestor tâmpenii virale, exact politicienii care au blocat ani la rând investițiile în baraje, rețele, infrastructură, apar acum în postări „preocupate” de soarta Vidrarului și Paltinului, să se lovească teatral cu palma peste frunte:
„Nu ne spune nimeni adevărul!”

Ba da, adevărul e spus.

Doar că e mai puțin spectaculos decât făcălețul lui Deceneu și plasa de fluturi a lui Scorillo.
E cu licitații, cu contracte, cu zgomot de bormașină, cu scăzut nivelul apei ca să bagi oameni și utilaje la muncă.

Dar dacă nu-ți place adevărul cu șantier, rămâi cu legenda:
Francejii ne-au furat tot ce era mai prețios din lacurile noastre: bunul-simț.
Ăla puțin care mai rămăsese pe fund.