Controversa momentului: Adrian Năstase și candidatura-fantomă de la PNȚCD

Adrian Năstase a detonat mica bombă memorialistică a zilei: susține că, în 1992, Corneliu Coposu i-ar fi propus să fie candidatul PNȚCD la alegerile prezidențiale. Fostul premier spune că era ministru de Externe, că nu mai era membru FSN și că se apropiase de Senior prin colaborarea legată de repatrierea osemintelor lui Nicolae Titulescu.

Frumos spus. Aproape cinematografic.

Problema este că povestea sună ca un episod de istorie alternativă scris într-o după-amiază nostalgică, lângă un păhăruț de cointreau.

Năstase invocă faptul că, în 1992, nu mai era membru FSN.

16:52, 14.05.2026 • ACTUALITATE

Guvernul retrage azi statutul de utilitate publică al asociației conduse de Adrian Năstase

Formal, afirmația are acoperire: ca ministru de Externe, părăsise calitatea de membru de partid.

Politic însă, nu era un om rupt de puterea postrevoluționară, ci parte a taberei Iliescu, care tocmai se reorganiza în FDSN.

Iar de aici până la imaginea unui Corneliu Coposu pregătit să-l transforme în candidatul PNȚCD la prezidențiale este cale lungă, foarte lungă, aproape cât distanța dintre Piața Universității și birourile cuminți ale noii puteri.

O afirmație enormă, livrată după trei decenii

Nu discutăm aici o banală invitație la cafea. Vorbim despre ipoteza că PNȚCD, partidul care încerca să reconstruiască moral opoziția anticomunistă, l-ar fi vrut candidat prezidențial pe Adrian Năstase, om crescut în zona puterii de după 1989 și ministru într-un regim dominat de Ion Iliescu.

Sigur, politica naște combinații stranii.

Dar unele combinații sunt atât de stranii încât cer probe, nu doar amintiri rostite relaxat într-un podcast.

Reacția Fundației Coposu: scurtă și cu securea pe masă

Fundația Corneliu Coposu nu a intrat în subtilități diplomatice.

A calificat declarația drept „o mizerie aruncată în spațiul public” și a readus în discuție o replică atribuită lui Corneliu Coposu, dintr-un dialog televizat cu Năstase, în 1994:

„Eu sunt bătrân, în spatele meu stau cinci milioane de oropsiți ai regimului comunist. Dumneavoastră sunteți tânăr, în spatele dvs. stau șapte milioane de ghiftuiți, ne putem oare compara?”

Cam greu de îndesat această replică într-o poveste despre încredere politică profundă.

Istoria nu se repară cu amintiri convenabile

Poate că Adrian Năstase și Corneliu Coposu au discutat.

Poate că s-au respectat instituțional.

Poate că au colaborat pe teme punctuale.

Asta nu înseamnă că Seniorul l-ar fi vrut pe Năstase sub steagul electoral al PNȚCD.

În lipsa unei dovezi solide, afirmația rămâne suspendată între vanitate târzie și legendă personală.

Iar istoria recentă a României are destule umbre reale. Nu mai trebuie mobilată și cu tablouri pictate din memorie interesată.