Cum va arăta noua ordine mondială

Cea de-a 81-a sesiune a Adunării Generale ONU, desfășurată la New York, în perioada 22-28 septembrie 26, unde au participat circa 130 de șefi de stat și de guvern, a fost eclipsată de vizita în SUA a președintelui chinez Xi Jinping.

Primirea fastuoasă a liderului chinez de către președintele american Donald Trump a evidențiat faptul că cele două state sunt cele mai mari superputeri ale lumii, iar, de acum înainte, pentru mulți ani, s-a bătut în cuie foaie de parcurs a întregului mapamond.

Practic, ora exactă a omenirii va fi dată de cele două state și, din când în când, Rusia se va bucura că pune câteva baterii la ceasul istoriei. Dar, în spatele discuțiilor oficiale dintre liderii Chinei, SUA și Rusiei, se află uriașa tablă de șah a lumii, unde Xi Jinping și Donald Trump au făcut deja cele mai importante mutări pentru următorii 40-50 de ani. Adică, o nouă reîmpărțire a sferele de influență de pe mapamond.

Primul pas va viza desființarea Chartei ONU, după care va urma noua polarizare a statelor lumii în jurul Chinei și a prietenilor săi, în funcție de interesul economic și financiar al fiecărei națiuni.

ACTUALITATE

Record în China: 800 km/h în mai puțin de șase secunde

Astfel, cel mai mare pol de putere al omenirii va fi format de China, India, Rusia, Pakistan și Japonia. Cel de al doilea se va coagula în jurul Israelului și va include statele arabe și Turcia, iar cel de al treilea pol mondial de putere, ce-i drept, mai firav, va fi condus de SUA și va cuprinde America de Sud și de Nord, plus Groenlanda.

Dar ce se va întâmpla cu Europa? Europa, pas cu pas, riscă să ajungă un mare muzeu, unde vor locui peste 500.000.000 de …spectatori. Ca atare, noua foaie de parcurs a ordinii mondiale s-a cam bătut în cuie, ceea ce înseamnă că lumea se schimbă, iar majoritatea statelor vor juca rolul spectatorului care a prins, în cel mai fericit caz, un loc…în picioare. Din păcate, România, pilotată de o clasă politică invalidă care nu vede, nu aude și nu simte instinctul statal și interesul național, n-a prins loc nici în picioare.

Numai că, așa cum spunea Winston Churchill, „nu întotdeauna schimbarea înseamnă să facem lucruri mai bune, dar ca să facem lucruri mai bune e nevoie de schimbare”. Așadar, timpurile se schimbă și noi, vrând-nevrând, va trebui să ne schimbăm odată cu ele.