De-ale Puterii: Curtea Constituțională a României joacă după cum cântă partidele politice

Curtea Constituțională a României (CCR) este o instituție cheie în cadrul sistemului juridic al țării, responsabilă cu interpretarea Constituției și cu asigurarea respectării ei. Cu toate acestea, de la înființarea sa în 1992, CCR a fost subiectul unor controverse și critici semnificative din partea opiniei publice, a societății civile și a unor reprezentanți ai clasei politice.

Vorbim mereu, destul de pătimaș, despre incapacitatea de a funcționa corect a instituțiilor de control ale Statului român. Punem aceasta pe seama corupției generalizate și, mai rar, pe seama incompetenței, ajunsă la noi principiu de bază în promovare. Efectele disfuncționalității cronice a organismelor de supraveghere, prevenire și control din România se revarsă peste noi zilnic, sub formă de știri despre fraude din toate categoriile de drept existente. Partea cea mai nocivă a violării valorilor statului de drept rămâne, însă, nevăzută, se făptuiește în subteranele tuturor instituțiilor abilitate să exercite controlul asupra funcționării corecte și previzibile a Statului. Acolo se ”elaborează” soluțiile de evaziune, se schițează planurile de escrocare a Bugetului, acolo se mișcă șantajiștii, acolo colcăie armata înavuțiților din mită.

Consecința globală este lentoarea inadmisibilă cu care avansează România, pe toate planurile. Statul de Drept pare că funcționează. Dar ce avem în clipa de față este Statul Pe Loc.

Cei Nouă Magnifici interpretează compozițiile de partid

CCR este instituția vedetă a Controlului. Nava-Mamă. Are pe mână respectarea Constituției. Dar, cum o spune și definiția, CCR are și responsabilitatea de a interpreta Constituția. Și, pentru că are deschisă această ușiță spre coridorul de fugă, asta și face. Interpretează Constituția. Nu ar fi, probabil, nici o problemă dacă modul de alcătuire și funcționare al acestui Comitet Suprem de Interpretare ar fi unul bazat exclusiv pe merit profesional. Dar nu este așa. Defectul principal al acestui conclav este că membrii săi sunt numiți de către Parlament și de către Președintele României, iar această procedură de numire poate fi (și este) influențată de partidele politice.

Și iarăși nu ar fi așa grav dacă membrii CCR nu ar fi persoane dispuse să interpreteze partituri constituționale elaborate în studiourile de creație ale forțelor politice. Marii noștri compozitori de partid creează neobosit sonate, nocturne, simfonii. Cei Nouă Magnifici de la CCR le dăruiesc publicului în interpretări nemuritoare. Să ne reamintim câteva.    

Erori grave comise de CCR în diferite momente din istoria sa

1.Invalidarea referendumului pentru demiterea președintelui Băsescu (2012)

Una dintre cele mai notabile erori ale CCR a avut loc în 2012, atunci când Curtea a invalidat rezultatele referendumului pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. Referendumul a fost organizat la cererea opoziției politice și a avut un nivel semnificativ de participare. Cu toate acestea, CCR a decis că referendumul nu a fost valabil, din cauza unei participări insuficiente, ceea ce a dus la menținerea lui Băsescu la putere.

Această decizie a fost percepută de mulți ca o intervenție politică a CCR în procesul democratic și a provocat ample proteste și dispute politice. A fost considerată o eroare gravă, care a prejudiciat încrederea publică în instituția Curții Constituționale.

    2. Modificarea Constituției pentru definirea familiei (2018)

În 2018, CCR a dat o altă decizie care a stârnit polemici aprinse în societate. Curtea a validat organizarea unui referendum constituțional care urma să redefinească familia în Constituție ca fiind „uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie.” Această decizie a fost percepută ca discriminatoare și ca o încălcare a drepturilor persoanelor LGBTQ+. Referendumul a avut loc dar a fost invalidat, neîntrunind prezența la vot (30% din totalul alegătorilor) necesară validării.

Eroarea CCR a generat o serie de critici dure din partea organizațiilor pentru drepturile omului și a societății civile, care au subliniat importanța protejării drepturilor și libertăților tuturor cetățenilor, indiferent de orientarea lor sexuală.

3. Anularea amendamentului pentru învățământul în limba minorităților (2023)

În 2023, CCR a luat o altă decizie controversată prin anularea unui amendament la Legea Educației care ar fi permis învățământul în limba minorităților. Această decizie a fost percepută ca o restricție a drepturilor minorităților etnice, cum ar fi maghiarii din România, de a-și păstra și dezvolta cultura și limba lor maternă în sistemul de învățământ.

Eroarea a stârnit critici din partea organizațiilor pentru drepturile omului, precum și din partea Uniunii Europene, care a subliniat importanța respectării drepturilor minorităților. Decizia CCR a fost privită ca o dovadă a subiectivismului și a exercitării unor presiuni politice asupra instituției.

Interpretarea controversată a conflictului dintre puterile statului

Ceea ce a generat și generează permanent erori semnificative ale CCR este interpretarea conflictului dintre puterile statului. Curtea a fost acuzată că a oscilat frecvent între favorizarea executivului și cea a legislativului în funcție de schimbările politice sau de puterea în exercițiu. Aceasta a dus la o instabilitate juridică și politică, și a afectat respectarea principiilor statului de drept.

Erorile în interpretarea conflictului dintre puterile statului au generat constant critici cu privire la neutralitatea și integritatea CCR, iar aceste critici au subminat încrederea publică în instituție.

În momentul de față, CCR este privită ca o instituție compromisă, tăvălită de mediul politic după bunul plac, implicabilă în orice falsă nedumerire, în orice feudă minoră, în orice pariu electoral. Au contribuit la această imagine figuri tragi-comice pe care istoria le va fi uitat curând. Antonie Iorgovan…Augustin Zegrean…Valer Dorneanu…Tudorel Toader… Nici actualul Președinte nu e departe de această galerie.

Oare avem dreptul constituțional să cerem desființarea CCR?

Niște vorbe goale ar suna cam așa: Pentru a-și recâștiga integritatea și încrederea publică, ar fi esențial ca CCR să se concentreze pe asigurarea independenței, obiectivității și respectării principiilor statului de drept în fiecare decizie pe care o ia. Aceasta ar trebui să fie o prioritate pentru a asigura că CCR își îndeplinește rolul esențial în cadrul sistemului juridic și politic al României.

În forma actuală de stabilire a componenței acestui for, nu sunt mari speranțe.

Ar mai fi o soluție. Desființarea. Asta intră deja la vorbe pline. Pentru că vorbim în plin despre o instituție total inutilă, în fapt. Decizii controversate, amestec în probleme tehnice sau juridice minore, procese decizionale lente, malversări ale procesului democratic. Adăugăm și 9 marionete de partid, plătite cu pensii speciale. Foarte speciale. Dar avem noi oare dreptul constituțional de a cere desființarea Curții Constituționale a României?