De ce cele două fețe ale Lunii arată diferit: Oamenii de știință de la NASA au făcut o descoperire importantă

Oamenii de știință au reușit să investigheze mai bine structura satelitului Pământului. Cercetătorii NASA au noi indicii despre motivul pentru care cele două fețe ale Lunii – una care este întotdeauna orientată spre Pământ și cealaltă care este întotdeauna orientată în altă parte – arată diferit. Reuters scrie despre asta .

Informațiile obținute de misiunea GRAIL (Gravity Recovery and Interior Laboratory) a agenției spațiale americane indică faptul că interiorul profund al satelitului Pământului, Luna, are o structură asimetrică, probabil cauzată de vulcanismul intens din vecinătatea sa, petrecut acum miliarde de ani, care a format caracteristicile suprafeței sale.

Oamenii de știință au descoperit că partea vizibilă a Lunii se curbează puțin mai mult decât partea îndepărtată în timpul orbitei sale eliptice în jurul Pământului. Potrivit cercetătorilor, acest lucru indică diferențe în ambele părți ale interiorului lunar, în special în stratul geologic numit manta.

„Studiul nostru arată că interiorul Lunii este eterogen: partea orientată spre Pământ – partea vizibilă – este mai caldă și mai activă din punct de vedere geologic la adâncime decât partea îndepărtată”, a declarat Ryan Park, șeful Grupului de Dinamica Sistemului Solar de la Laboratorul de Propulsie cu Jet al NASA din California și autorul principal al studiului, care a fost publicat în revista Nature.

Fețele Lunii arată diferit

Fața vizibilă a Lunii este acoperită de câmpii întinse, formate din rocă topită care s-a răcit și s-a solidificat acum miliarde de ani. În același timp, partea îndepărtată a satelitului are un teren mai accidentat, cu puține câmpii.

20:03, 06.06.2025 • TEHNOLOGIE

Modulul lunar al unei companii private s-a prăbușit pe Lună

20:50, 17.05.2025 • Energie

Două puteri mondiale au bătut palma să construiască o centrală nucleară, pe Lună

Unii oameni de știință speculează că vulcanismul intens de pe partea vizibilă a cauzat diferențele de suprafață care pot fi observate astăzi.

Cercetătorii au estimat, de asemenea, că partea vizibilă a mantalei este în medie cu 100-200 de grade Celsius mai fierbinte decât partea îndepărtată, așa că această diferență de temperatură este probabil menținută de dezintegrarea radioactivă a elementelor toriu și titan de pe partea vizibilă.

„Fețele apropiate și îndepărtate ale Lunii au aspecte foarte diferite, după cum o demonstrează diferențele de topografie, grosimea crustei lunare și cantitatea de elemente producătoare de căldură din interior”, a explicat Park.

Se știe că diametrul satelitului Pământului, Luna, este de aproximativ 3475 km – puțin peste un sfert din diametrul Pământului. Mantaua lunară este un strat care se află sub scoarța lunară și deasupra nucleului, cu o adâncime de aproximativ 35-1.400 km sub suprafață.

Procesele care au cauzat vulcanismul lunar antic sunt încă active și astăzi

Se observă că mantaua reprezintă aproximativ 80% din masa și volumul Lunii și este compusă în principal din mineralele olivină și piroxen, similar cu mantaua Pământului.

„Faptul că asimetria detectată în manta coincide cu structura geologică a suprafeței – de exemplu, cu diferențele în cantitatea de bazalte mari (rocă vulcanică) cu o vechime de aproximativ 3-4 miliarde de ani între fețele apropiate și îndepărtate – indică faptul că procesele care au cauzat vulcanismul lunar antic sunt încă active și astăzi”, a subliniat Alex Bern, specialist planetar la Institutul de Tehnologie din California și coautor al studiului.Reuters a adăugat că cercetătorii au petrecut ani de zile analizând date de la sonda spațială GRAIL Ebb and Flow, care s-a aflat pe orbita lunară din decembrie 2011 până în decembrie 2012.

Cea mai detaliată și precisă hartă gravitațională a Lunii

„Studiul nostru oferă cea mai detaliată și precisă hartă gravitațională a Lunii de până acum. Această hartă gravitațională îmbunătățită este o bază critică pentru dezvoltarea sistemelor lunare de poziționare, navigare și sincronizare (PNT), care sunt esențiale pentru succesul viitoarelor misiuni de explorare lunară. Prin îmbunătățirea înțelegerii noastre asupra câmpului gravitațional al Lunii, aceasta contribuie la crearea unui sistem lunar de referință și timp precis, permițând o navigație mai sigură și mai fiabilă pentru navele spațiale și operațiunile terestre”, a remarcat Park.

Prin urmare, un astfel de studiu, potrivit oamenilor de știință, oferă mai multe informații despre satelitul etern al Pământului.

„Luna joacă un rol vital în stabilizarea rotației Pământului și crearea mareelor ​​oceanice care afectează sistemele naturale și ritmurile circadiene. Cunoștințele noastre despre Lună s-au extins prin misiuni cu echipaj uman și robotice care au dezvăluit detalii despre suprafața și interiorul ei, dar rămân multe întrebări cu privire la structura și istoria sa profundă. Fiind cea mai apropiată vecină a noastră, Luna continuă să fie un obiect important al descoperirilor științifice”, a adăugat Park.