De ce se împrumută România atât de mult? Explicații simple pentru o problemă complicată

România a ajuns în primele zece luni ale anului la un nivel record de împrumuturi: 248 de miliarde de lei, adică aproape întreaga sumă planificată pentru tot anul, 259 de miliarde de lei.

Cifrele sunt uriașe și ușor de perceput ca abstracte. Dar în spatele lor se află o poveste esențială pentru fiecare contribuabil, pentru fiecare angajat și pentru fiecare familie care se întreabă, pe bună dreptate, de ce statul se împrumută atât de mult și ce înseamnă asta pentru ei.

Mai ales într-un context în care Ministerul Finanțelor a decis să amâne pentru anul viitor o nouă emisiune de obligațiuni în yeni japonezi, așa-numitele obligațiuni Samurai, pe motiv că deja a acoperit aproape tot necesarul de finanțare pentru 2025.

De ce se împrumută statul în ritm accelerat

Cel mai simplu răspuns este acesta: România cheltuiește mai mult decât produce. Diferența dintre venituri și cheltuieli — deficitul bugetar — trebuie acoperită cumva, iar soluția este împrumutul.

Dar deficitul nu este singurul motiv pentru care statul caută finanțare masivă. O parte însemnată din banii atrași nu reprezintă datorie nouă, ci plata datoriilor vechi. Exact ca în cazul unui credit ipotecar sau al unui card de credit, statul are scadențe anuale, iar unele împrumuturi ajung la termen și trebuie rambursate. Cum bugetul nu permite acoperirea acestor sume uriașe, soluția este „rostogolirea datoriei”: iei credite noi pentru a le plăti pe cele vechi.

În acest an, procesul a fost accelerat. România a împrumutat masiv în euro, în lei, de la populație și chiar direct de la bănci de top precum Goldman Sachs, Deutsche Bank sau Intesa Sanpaolo. Numai împrumuturile directe de la bănci au depășit 20 de miliarde de lei — un nivel record.

Ce se ascunde în spatele cifrelor

Când vorbim despre 248 de miliarde de lei, e ușor să vedem doar dimensiunea impresionantă a sumei. Dar situația are mai multe straturi:

1. Împrumuturile nu sunt opționale.
   Statul trebuie să își onoreze obligațiile — salarii, pensii, investiții, ajutoare sociale. Întârzierile sau neplata nu sunt o opțiune.
2. România are, de ani de zile, deficite bugetare ridicate.
   Cheltuim constant mai mult decât încasăm din taxe. Aceasta este problema structurală care alimentează datoria.
3. O mare parte din împrumuturi sunt doar „reciclări” ale datoriilor vechi.
   Aproape jumătate din ce se împrumută nu aduce nimic nou în economie — doar pune bani noi acolo unde trebuie returnați cei vechi.
4. Dobânzile ridicate din ultimii ani complică situația.
   Finanțele plătesc mult mai mult pentru fiecare leu împrumutat, din cauza deficitelor mari. De aici și decizia de a „forța” dobânzile în jos în noiembrie și decembrie, prin împrumuturi mai mici decât scadențele — așa-numitele „emisiuni nete negative”.

De ce a fost amânată emisiunea de obligațiuni Samurai

România a revenit abia anul trecut pe piața niponă, după aproape trei decenii, cu o emisiune de 33 de miliarde de yeni, echivalentul a 225 de milioane de dolari. Suma este mică, dar scopul a fost strategic: revenirea în fața investitorilor japonezi, pentru acces mai ușor în viitor.

Planurile vizau o nouă emisiune în 2025, însă Ministerul Finanțelor a decis să o amâne pentru anul viitor. Explicația este simplă: statul are finanțarea asigurată aproape integral pentru 2025 și, în final de an, preferă să se concentreze pe costuri, nu pe volume.

În plus, obligațiunile Samurai emise de România sunt verzi — fondurile trebuie direcționate strict către proiecte cu impact pozitiv asupra mediului. România are deja multe astfel de obligațiuni în derulare și găsește tot mai greu proiecte eligibile care să nu fie finanțate prin PNRR sau fonduri europene.

Ce înseamnă toate acestea pentru contribuabili

Împrumuturile masive nu trec nevăzute în viața de zi cu zi. Ele se traduc în:

Dobânzi mai mari plătite din bani publici.
Fiecare leu pe care îl plătește statul în dobândă este un leu care nu merge în spitale, școli sau drumuri.

Presiune pe taxe și impozite.
Dacă deficitul nu este redus, opțiunile reale sunt două: tăieri de cheltuieli sau creșteri de taxe.

Mai puțin spațiu de manevră în crize.
Cu o datorie tot mai mare, statul are puține pârghii în cazul unor șocuri — o nouă pandemie, o recesiune globală sau o criză energetică.

România în 2026: un an mai lejer sau începutul unei presiuni și mai mari?

Potrivit Trezoreriei, dobânzile sunt pe un trend de corectare descendentă. Dacă această tendință se păstrează, statul ar putea plăti mai puțin pentru datoria viitoare. Este principalul motiv pentru care Finanțele încearcă să împrumute mai puțin și să preseze pe scăderea costurilor.

Dar totul depinde de trei factori:

• menținerea unui deficit controlat,
• stabilitate politică,
• lipsa unor șocuri externe majore.

Orice instabilitate poate inversa rapid trendul favorabil al dobânzilor.

Prin urmare, România se împrumută mult pentru că are nevoie și pentru că nu are alternativă pe termen scurt. Problema nu este însă împrumutul în sine — toate statele o fac. Problema este dimensiunea deficitului și viteza cu care datoria crește, fără ca economia să genereze suficiente venituri suplimentare.

Decizia de a amâna obligațiunile Samurai este doar o piesă într-un puzzle financiar mult mai complex, în care statul jonglează între nevoile curente, datoriile vechi și costurile unei datorii publice tot mai greu de administrat.

Pentru moment, România a cumpărat timp. Dar timpul, ca orice împrumut, are costul lui.