Dragonul Roșu – Paradisul evaziunii fiscale din București

În inima unui oraș aglomerat se desfășoară o poveste șocantă de evaziune fiscală, în fiecare zi. Dragonul Roșu, un loc în care se estimează că zeci de miliarde de lei sunt sustrase anual din sistemul fiscal, se transformă treptat într-un labirint al ilegalității. Autoritățile, fie din incapacitate, fie din complicitate, par să se împrietenească cu făptuitorii, lăsând acest fenomen să crească și să se răspândească.

În urma unei ample acțiuni de informare, realizată cu ajutorul diverselor surse din anturajul evazionist al chinezilor din Dragonul Roșu, echipa noastră de jurnaliști a fost amenințată.

Amenințările, însă, nu au reușit să ne oprească în misiunea de a aduce la lumină adevărul, mai ales că suntem cetățeni onești, dornici să plătim taxele și impozitele în mod corect. De aceea s-a ajuns ca să ne fie mărite taxele și impozitele, din cauza evazioniștilor care profită și fentează legea fiscală.

Vezi VIDEO filmat cu camera ascunsă în fieful evaziunii fiscale din România:

Dimensiunea uimitoare a evaziunii

Puțini oameni știu că evaziunea fiscală din Dragonul Roșu atinge cote impresionante anual, de ordinul miliardelor de lei. Din suma imensă profită în principal proprietarul complexului și furnizorii de produse slabe calitativ, la preț de chilipir.

Nicolae Dumitru, cunoscut și sub numele de „Niro”, este asociat cu una dintre cele mai notorii afaceri din portofoliul său – Complexul Dragonul Roșu SA. Acesta este descris ca „cel mai mare hub comercial din sud-estul Europei” și „cel mai mare punct comercial al Chinei în afara granițelor”.

Pe anul fiscal 2022, societate comercială DRAGONUL ROSU S.A. a înregistrat o cifră de afaceri de 19.455.360 de RON, cu un profit de 4.752.933 și doar 7 anagajați.

Date furnizate de platforma confidas.ro

Puțini sunt conștienți că Nicolae Dumitru a fost implicat și în Complexul Europa, considerat epicentrul evaziunii fiscale, în parteneriat cu Nicu Gheară.

Legislație ignorată și soluții de fentare

Într-o incursiune directă în Dragonul Roșu, am constatat că mulți comercianți chinezi nu cunosc conceptul de bon fiscal, iar conaționalii noștri caută tot felul de scuze când vine vorba să fiscalizeze banii încasați.

Cu toate acestea, se pare că există și societăți comerciale legitime, care, deși nu eliberează bon fiscal pentru sume mici, oferă, cu reticență, facturi fiscale pentru persoanele juridice, împovărate cu birocrație și semnături. Surprinzător, am descoperit și produse de papetărie vândute la prețuri mai mari decât cele online, semn al unor practici comerciale discutabile.

Polițiștii se tem să treacă de porțile Dragonului Roșu

Încercarea noastră de a aduce la cunoștința autorităților evaziunea fiscală din Dragonul Roșu s-a dovedit a fi un labirint în sine. Secțiile de poliție se arată cu degetul între ele, respingând responsabilitatea asupra controlului. Cu toate că am sunat la IGPR pentru a sesiza problema, am fost redirecționați de la o secție la alta, fără o soluție clară.

O întrebare rămâne în aer: cine ar trebui să intervină în cazul unei crime în Dragonul Roșu, polițiștii din Dobroiești sau cei din sectorul 2?

ANAF, o vulpe șireată de pază la porțile Dragonului Roșu

Agenția Națională de Antifraudă Fiscală (ANAF) pare a fi o vulpe șireată care stă de pază la porțile Dragonului Roșu.

Sesizările cetățenilor trebuie să fie făcute în scris, iar acestea pot deveni un nou prilej pentru inspectorii ANAF să primească șpagă. Informații neoficiale susțin că sumele pentru a acoperi evaziunea fiscală pornesc de la doar 2.000 de lei.

Astfel, unii inspectori ANAF își riscă libertatea pentru această sumă derizorie, subliniind nivelul alarmant la care a ajuns țara în combaterea evaziunii fiscale.

În concluzie, Dragonul Roșu devine tot mai mult o sursă constantă de evaziune fiscală, cu autorități care par a fi fie depășite de situație, fie implicate în rețeaua ilegalităților. În lupta pentru corectitudine fiscală, cetățenii și jurnaliștii rămân singurele voci care încearcă să aducă lumină în acest întuneric al corupției.

Cine este ”Niro” de la Dragonul Roșu

Nicolae Dumitru, un antreprenor și dezvoltator imobiliar român, are conexiuni cu politicieni și foști membri ai Securității, poliția secretă din era comunistă din România. În 2011, Forbes România a estimat averea sa la peste 100 de milioane de euro (aproximativ 140 de milioane de dolari americani).

În octombrie 2016, Dumitru a fost condamnat pentru trafic de influență în ceea ce s-a numit „Dosarul Microsoft” și a primit o sentință de peste doi ani de închisoare. Potrivit procurorilor, el a primit 7,65 milioane de dolari și 2,7 milioane de euro în schimbul convingerii oficialilor să semneze contracte de achiziție de software la prețuri supraevaluate.

Dumitru a depus banii în Running Total Group Ltd., o companie înregistrată în Insulele Virgine Britanice și reprezentată în România de unul dintre partenerii săi de afaceri. Potrivit procurorilor, pierderile totale pentru guvern în acest caz au fost de aproximativ 67 de milioane de dolari.

După executarea pedepsei, Dumitru a fost eliberat din închisoare, în septembrie 2017.

În ceea ce privește activitățile offshore, Nicolae Dumitru este înregistrat ca unic acționar al Graystone Finance Ltd., conform documentelor scurse din registrul de afaceri maltez, datat 30 mai 2011. În ziua următoare, Graystone a devenit acționarul unei alte companii înregistrate în Malta, Zenith Yachting Ltd. Directorii Zenith sunt fiii săi, Ilie Robert Dumitru și Laurențiu Marian Dumitru.

Documentele arată că în 2011, Graystone a încheiat un contract de leasing financiar cu Zenith în valoare de 2.976.750 de euro. Conform contractului, pe durata leasingului, Graystone a rămas proprietarul legal al unui iaht numit Illusion 8, pe care Zenith l-a achiziționat ulterior pentru 2.835.000 de euro, în 2011. Durata leasingului nu a fost specificată.

Întrebat de RISE Project, un partener al OCCRP, Nicolae Dumitru a susținut că companiile malteze au fost înființate exclusiv în scopul achiziționării iahtului.

El a explicat că alte paradisuri fiscale offshore obligă proprietarii de iahturi să părăsească apele europene la fiecare șase luni, în timp ce Malta nu are o astfel de obligație, datorită statutului său de țară europeană.

Dumitru a declarat că oficialii maltezi l-au verificat amănunțit înainte de a aproba tranzacția, afirmând: „Te verifică și ce lucruri deții. Mă simt mândru.”